Povestea Noastra

PovesteaNoastra.ro - joc online multiplayer cu mafie
Salutare tuturor, va invit sa vizitati un joc online cu mafie pe care eu il joc de ceva vreme. Este un joc foarte interesant cu multe optiuni care mai de care mai interesante. Scopul jocului este sa devi cel mai bun folosind diferite strategii.
Jocul are o comunitate superba unde iti poti face multi prieteni! Va astept si pe voi : http://www.povesteanoastra.ro


Cel mai tare joc cu mafie :) Astept jucatori ;)

Ielele

    Iele sunt fapturi feminine supranaturale intilnite in mitologia romaneasca, foarte raspindite in superstitii, carora nu li se poate stabili insa un profil precis, din cauza marii diversitati a variantelor folclorice. Totusi, cel mai frecvent, Ielele sunt descrise ca niste fecioare zanatice, cu o mare putere de seductie si cu puteri magice, avind aceleasi atribute ca Nimfele, Naiadele, Dryadele, sau chiar si ca Sirenele. Ielele locuiesc in vazduh, in paduri sau in pesteri, in munti, pe stinci sau pe maluri de ape, in balarii sau la raspintii, scaldindu-se adesea in izvoare. Se crede despre ele ca apar in special noaptea la lumina lunii, rotindu-se in hora, in locuri retrase (poieni silvestre, iazuri, maluri de riuri, rascruci, vetre parasite sau chiar in vazduh, dansind goale, numai cu sinii goi, cu parul despletit, mai rar cu vestmint de zale sau infasurate in valuri transparente si cu clopotei la picioare); dansul lor specific este hora; locul pe care au dansat ramine ars ca de foc, iarba nemaiputind creste pe locul batatorit, iar crengile copacilor din jur fiind pirlite; mai tirziu, cind iarba rasare din nou, culoarea acesteia este verde-intunecata, nu e pascuta de vite, iar terenul devine prielnic inmultirii ciupercilor din specia "lingura zinei". Ielele apar uneori cu trup, alteori sint doar naluci imateriale, cu aspect iluzoriu de tinere femei vesele; de obicei, folclorul le reprezinta tinere si frumoase, voluptuoase si seducatoare, nemuritoare, zburdalnice pina la delir, vindicative si rele, fara a fi totusi structural malefice. 

  Ielele vin fie in numar nelimitat, fie umbla in cete de sapte, uneori chiar 3, in acest ultim caz (raspindit in Oltenia), legenda le considera fiicele lui Alexandru Machedon si le numeste Catrina, Zalina si Marina. Nu sint considerate, in general, genii rele; ele se rabuna doar atunci cind sint provocate, ofensate sau vazute in timpul dansului (in mod obisnuit sint invizibile, putind fi zarite rareori si numai noaptea), insa atunci pedepsesc pe cel vinovat pocindu-l, dupa ce l-au adormit cu cintecul si cu virtejul horei jucate in jurul acestuia de trei ori. Principalele lor insusiri sint coregrafia si cintecul vocal cu care, ca si Sirenele, isi vrajesc ascultatorii. O traditie din Prahova, pomenita de B.P.Hasdeu, spune ca "ielele beau noaptea apa de prin fintini si oricine va bea dupa dinsele, il pocesc". Ielele nu duc o viata individuala: cetele lor se aduna in aer, ele pot zbura, cu sau fara aripi, si se pot deplasa cu viteze fabuloase, parcurgind "noua mari si noua tari" intr-o singura noapte, uneori folosind trasuri cu cai de foc. Ielele apar pe stinci singuratice, in poieni sau in anumiti copaci ca paltinul si nucul, rareori la rascruci de drumuri. In aproape toate descrierile care li se fac, Ielele apar acorporale. Foarte importanta in sistemul lor de seductie este imbracamintea. Vesmintele lor cel mai adesea sint vaporoase, de matase ori din in, de obicei translucide sau chiar stravezii, prin care li se zaresc sinii. Intilnirea cu Ielele este in asemenea conditii extrem de periculoasa pentru oameni. Ielele sint considerate uneori razbunatoare, menire pe care le-a dat-o Dumnezeu sau Diavolul, in aceasta ipostaza fiind identice cu Eriniile din mitologia greaca (la romani, Furii).

Chinuri si sminteli, pedepsele Vintoaselor

   Se spune ca barbatii si femeile care lucreaza de Rusalii sint ridicati in virtejuri de pe pamint, chinuiti si ismintitii. Multi gospodari de la sate ne-au povestit cum, in zi senina ca si cristalul, s-au trezit cu finul abia strans in claie dintr-o data luat si dus de Vintoase - un fel de vartej format din curenti turbionari care se formeaza istantaneu si dispar undeva prin paduri. Obiectele prinse in acele virtejuri sint risipite pe distante foarte mari. Se spune totodata ca oamenii ori vitele care au calcat locul batatorit de Hora Ielelor mor in mod misterios. Grindina, inundatiile catastrofale, uscarea pomilor din aceasta perioada a anului sunt atribuite tot puterilor malefice ale acestor fapturi. La tara spre exemplu, daca un barbat ramine olog dupa ce s-a culcat pe cimp, satenii considera ca a fost pedepsit de Iele. Nici cei care dorm sub arborii considerati de Iele proprietate intangibila sau beau din izvoarele, din fantanile sau din iazurile lor ori din vasele de gospodarie care au fost uitate afara peste noapte, descoperite, nu scapa de razbunarea Ielelor. Pedepse cumplite primesc cei care refuza invitatia la hora sau care le imita gesturile ridiculizindu-le. Cine, din intimplare, le aude cintecul, ramane mut.

Rusaliile

   La 50 de zile dupa Pasti poporul roman serbeaza, timp de trei zile sau o saptamina (diferentieri zonale), Rusaliile. Acestea sint personaje feminine cvasimalefice a caror existenta se petrece mai ales in vazduh, vara si in padure. Similar Ielelor, cu care uneori sint confundate, una dintre calitatile lor principale este dansul deosebit de frumos. Danseaza in aer sau pe pamint, noaptea, asezate in cerc, dar, daca sint zarite de un muritor sau daca, din greseala cineva calca pe locul pe care au dansat (acolo iarba este arsa), acesta se imbolnaveste foarte grav de o boala numita, in limbaj popular, "luat de Rusalii".

Remedii magice

   Remediul magic-ritual impotriva acestor boli il ofereau, in sudul tarii si in Moldova,Calusarii. Rusalii, latina Rosalia = sarbatoarea trandafirilor, constind in depunerea de trandafiri - rosae - pe morminte; rusaliile - femei fabuloase din categoria Ielelor, in mitologia romaneasca, fiicele lui Rusalim imparat; potrivit credintei populare, Rusaliile le iau oamenilor mintile. Acest mit - sarbatoare pagina - , a fost suprapusa ulterior peste sarbatoarea crestina postpascala (Pascha rosata sau Domenica rosarum) a Cincizecimii si devenita Duminica Rusaliilor cind casele sint imbodobite cu ramuri verzi. Sarbatoarea este legata de abundenta vegetala a verii. Caderea Rusaliilor este un dans frenetic cu prabusiri in somn hipnotic, practicat in Duminica Rusaliilor de femeile romance din zona Timoc, insa acesta este considerat mai degraba un caz izolat de datina locala. In Dobrogea romanizata, era obiceiul trandafirilor Rosalia de la sfirsitul primaverii, sarbatoare tinuta de credinciosi in relatie directa cu pomenirile din cultul mortilor.
   Poporul a inventat si remedii impotriva actiunilor negative ale Ielelor, fie preventive - pelinul si usturoiul purtate la briu, in san ori la palarie - fie medical-exorciste: jocul caluseresc dansat pe trupul unui bolnav ide Ielei. Tot pentru a evita rabunarea Ielelor, se infige un craniu de cal in parul portii. Coregrafia este cel mai semnificativ atribut al Ielelor. Horele Ielelor par sa mosteneasca dansul Baccantelor. Aceasta forma de superstitie este de altfel atestata la multe popoare. Tacitus, in "Anale", vorbeste despre un grup de romani care "cuprinsi de delir, se napustesc cu sabiile scoase asupra centurionilor", dupa ce au vazut o Nimfa a unui izvor, goala, care "le-a dat sminteala si delir". Un gen de Iele exista si in mitologia germanica, cu origine daneza: Elfii locuiesc in paduri si danseaza. Arborele lor preferat este arinul, ei avind insa si un rege, pe Erlkonig.

Teleportare sau dispariţii misterioase în munţii Buzăului

   În 1981 Departamentul Zero, care, deşi face parte din SRI, are o activitate mai mult sau mai puţin independentă, a fost solicitat să intervină într-o zonă muntoasă, la Întorsura Buzăului. Zona era foarte retrasă şi aproape nelocuită. Doi fraţi alpinişti se antrenau escaladând o stâncă înaltă şi relativ izolată din masivul muntos, cu pereţi abrupţi. Unul dintre ei a urcat până pe la trei sferturi din înălţimea stâncii, unde a observat nişte semne bizare săpate în piatră şi aproape erodate de timp. Când a ajuns sus, pe platforma îngustă a stâncii, s-a aplecat şi a ridicat un obiect ciudat de culoare galbenă care semăna cu un lanţ, dar în clipa următoare a dispărut brusc sub privirea inmărmurită a fratelui său care se afla jos, la baza stâncii. A fost alertată Miliţia, au fost anunţaţi părinţii, aflaţi la Brăila. Iniţial, autorităţile l-au bănuit, pe cel care i-a chemat, că le ascunde adevărul. Însă tatăl fraţilor, fost alpinist, a escaladat şi el stânca, a ridicat obiectul, şi a dispărut instantaneu în faţa a mai mult de zece martori.
  Au sosit imediat la faţa locului mai mulţi ofiţeri de Securitate de la Bucureşti, care au anunţat DZ în aceeaşi seară. Zona a fost izolată de o echipă militară pe o distanţă de o sută de metri în jurul stâncii. Reprezentanţii unei alte Direcţii din Securitate s-au ocupat cu dezinformarea sătenilor şi liniştirea martorilor oculari.
  În zilele următoare un elicopter a fost folosit pentru a cerceta de sus stânca respectivă. Obiectul era un gen de pârghie ancorată în piatra stâncii. Nu se ştie cine, cum, şi de ce a făcut-o. Scrierea de pe stâncă a rămas necunoscută. Semnele păreau foarte vechi. Lipsiţi de experienţă şi presaţi de panica creată, cei responsabili au dinamitat stânca. Dar în locul ei a continuat să rămână un contur străveziu de culoare verde deschis, ca un abur uşor. După câteva zile însă, a dispărut şi el, definitiv.
O confirmare a acestor evenimente (descrise de Radu Cinamar în cartea sa, apăruta în vara anului 2004) o găsim chiar într-un cotidian (ziarul Ziarul) unde se relatează pe larg despre misterioasele dispariţii. Iată un citat semnificativ: “O primă referire la astfel de dispariţii face Dan Fodor, în Monitorul de Iaşi. El relatează despre doi brăileni (sursa reporterului i-a cerut să nu le dezvăluie numele), care, în anul 1980, au plecat spre cătunul Nucu, dar, într-un loc numit “La Tâhărie”, unul dintre ei s-a gândit să facă o urcare pe una dintre stâncile cu forme ciudate din zonă. Folosind echipamente de alpinism, tânărul a urcat până în vârf, de unde a strigat la prietenul său: “Uite ce am găsit!”. S-a aplecat, a ridicat ceva ce părea a fi un lanţ metalic şi… a dispărut. O vreme, cel rămas jos a aşteptat ca prietenul său să termine cu glumele, apoi s-a convins că s-a întâmplat ceva cumplit. L-a anunţat pe fratele dispărutului, care a sosit din Brăila cu o echipă de zece inşi, câţiva dintre ei lucrând în Ministerul de Interne. Chiar fratele dispărutului a urcat pe stâncă. A găsit şi el lanţul metalic, pe care l-a ridicat şi… a dispărut şi el. Nimeni n-a mai îndrăznit să repete “figura”. Cei doi fraţi, căutati în zadar prin împrejurimi, n-au mai apărut niciodată.”
   În primăvara anului 1990, Cezar Brad a fost numit director tehnic al DZ, iar în 1992 au fost clarificate raporturile dintre DZ şi Preşedinţia României. Şeful statului a ordonat subordonarea totală şi politizarea DZ; însă Cezar i-a prezentat câteva din realităţile şocante care au fost descoperite de-a lungul timpului şi implicaţiile lor enorme în stabilitatea ţării, astfel încât buimăceala Preşedintelui a făcut loc unui acord asemănător celui vechi, în care DZ este cvasi-independent.

Sursa articolului: www.urbanviorel.ro


Scuzati intarzierea articolului... 
  Serg.I.Am 

Legendele Bucegiului 2

   În vara anului 2003, într-o zonă neumblată din munţii Bucegi, echipa Departamentului Zero (o secţiune ultrasecretă a Serviciului Român de Informaţii – SRI), a făcut o descoperire epocală care ar putea schimba complet destinul omenirii.

   Presiunile diplomatice colosale venite din partea Statelor Unite ale Americii asupra Guvernului României pentru a nu divulga această descoperire lumii întregi au condus la o înţelegere temporară între cele două state şi la o inedită colaborare de ordin ştiinţific şi militar în cadrul echipei speciale care a plecat în Marea Expediţie. Implicaţiile sunt însă mult mai complexe, datorită amestecului brutal al Ordinului Ocult al Iluminaţilor care a urmărit să preia controlul atât asupra locaţiei descoperirii, cât şi asupra expediţiei româno-americane.

   Expert în studierea şi cercetarea fenomenelor stranii şi totodată conducătorul unor operaţiuni de importanţă strategică excepţională pentru statul Român, Cezar Brad este eroul evenimentelor şocante care s-au petrecut în Munţii Bucegi, dar şi a celor două întâlniri memorabile cu un reprezentant de frunte al Iluminaţilor, membru al grupului Bilderberg.
   Intenţia autorului (Radu Cinamar) a fost aceea de a exprima simplu şi concis anumite fapte şi evenimente de o importanţă covârşitoare pentru poporul român pentru că deja există semnale şi dovezi că o otravă ascunsă tinde să macine conştiinţa şi sufletul neamului românesc. Şi nu este singurul pentru că aceeaşi părere e susţinută de multe alte persoane cu funcţii înalte în administraţie, economie, cultură şi biserică. Radu Cinamar ne informează despre o parte din cel mai mare secret de stat din România care poate fi cel mai teribil secret de pe planetă. Demersul autorului este recunoscut chiar din prima pagină, şi anume anihilarea zidului gros al disimulării, tăinuirii şi minciunii întreţinute de factorii de răspundere şi de interesele oculte ale anumitor organizaţii şi persoane din ţară şi din afara ei.

   

 Articol luat de pe site-ul: http://www.urbanviorel.ro  .

   :D Coming Soon

Legendele Bucegilor 1.

Înainte telecabina Buşteni-Babele trecea pe alt traseu, numit Jepii Mari(acum trece pe valea jepilor mici). În locul pe unde trecea sunt stâlpi ruginiţi şi câteva cabluri care stau în aer de-a lungul văii. Un prieten care merge la munte mi-a spus că la un moment dat în anii ‘60 toţi stâlpii telecabinei montaţi în platou sus la 2000m au căzut deodată, fără nici o explicaţie, şi au rămas doar cei de pe versant. Atunci s-a refăcut traseul prin zona unde e mai scurt şi mai puţin accesibil fenomenelor meteorologice extreme,prin Jepii Mici. Explicaţia pe care mi-a dat-o el pentru căderea stâlpilor susţinea că sub platou s-ar afla un tunel energetic care a influenţat stâlpii şi cablurile telecabinei.
Din altă parte am auzit că sub Sfinx s-ar afla poarta spre o altă civilizaţie sau un alt univers,iar alţii afirmă că sub masivul bucegi s-ar afla ramaşiţele unei civilizaţii extraterestre care a creat rasa umană.
În sfârşit, datorită poziţiei sale(la intersecţia dintre Moldova,Ardeal şi Muntenia), masivului Piatra Craiului i s-au atribuit diferite întâmplări şi fenomene ciudate cum ar fi dispariţii de turişti, fenomene optice paranormale, tunele secrete, iar unii spun că acolo s-ar fi ascuns Zamolxis(legenda cu peştera unde s-a retras zeul suprem la daci…)

articol luat de pe site-ul:  http://mituriurbane.vira.ro/mituri-urbane/128/fenomene-paranormale-in-munti/

Ei , dupa parerea mea aceasta legenda ar putea fi reala , desi , ca in oricare loc unde se intampla ceva , apar zeci de alte legende. De exemplu nu zic ca este un fake , este  chiar adevarat articolul iar ipotezele sa-r putea sa nu fie doar legende. 
    Serg.I.Am

Vamprii

Stiu... toti scriu de asta , dar m-am gandit sa pun si eu cate ceva. Asa ca... feriti-va gatul ;)

Legenda vampirilor a existat cel putin din timpurile imperiului Roman, cu schimbarile specifice oarecum pentru fiecare cultura. Din aceasta cauza, diferitele referinte despre vampiri si legende pot fi contradictorii. Vechii Romani se puteau transforma in bufnite si puteau suge sangele copiilor mici. In tarile est europene in epoca medievala, exista atat mitul vampirilor precum si cel al vampirilor ucigasi. Legenda vampirilor s-a consolidat in secolul al 14-lea in Europa o data cu actiunile brutale ale lui Vlad Tepes zis Dracula. Romanul "Dracula" scris de Bram Stoker in 1897 raspandeste mitul vampirilor prin publicarea acestor idei intr-un tiraj de masa.

Transformarea in vampir

• Vampirii sunt fiinte moarte care revin la viata.
• In unele legende vampirul devine vampir doar dupa moarte.
• In altele, vampirul se naste vampir.
• Pentru a fi nascut vampir, copilul poate fi fiul sau nepotul unui vampir.
• Oamenii devin vampiri de obicei daca sunt muscati, dar nu ucisi, de un vampir.
• Alte legende spun ca trupul devine vampir atunci cand o pisica sau un caine sare peste el.
• Alte legende spun ca vrajitoarele sau vrajitorii devin vampiri cand mor.

Sangele

• Vampirii au nevoie de obicei de sange sau tanjesc dupa el, de obicei sange uman.
• Vampirii obtin de obicei sangele prin muscarea gatului victimei si sugandu-i sangele.
• In unele legende vampirii practica, pentru suge sangele, incizii lungi si adanci.
• In altele, incizia nu este adanca ci lunga si ascutita pentru a penetra mai bine.

Indepartarea si distrugerea unui vampir

• Legenda spune ca, de obicei, o teapa de lemn infipta in inima vampirului il va ucide.
• In alte versiuni vampirul trebuie adormit pentru a fi omorat.
• Teapa trebuie  sa fie facuta dintr-un anumit tip de lemn, ca de exemplu lemn de maces.
• Vampirii de obicei nu tolereaza lumina soarelui sau focul.
• Unele legende spun ca vampirii sunt alungati cu ajutorul crucifixului, apa sfintita, sau usturoi.
• Vampirii nu pot traversa ape curgatoare.
• Unele legende spun ca un vampir nu poate intra intr-o casa sau camera fara sa fie invitat. 
• Unele legende spun ca vampirii nu suporta sunetul clopotelor trase, in special al celor din biserica.

Somnolenta vampirilor

• Vampirii dorm de obicei ziua si ies afara doar noaptea si actioneaza numai noaptea.
• Vampirii ies, deasemenea, la ora 12 fix noaptea pentru o scurta perioada.
• Vampirii isi petrec ziua de obicei intr-un sicriu sau ingropati in pamant.

Alte superstitii

• Unele legende sustin ca vampirii pot sa se reincarneze in lilieci sau lupi.
• Altele considera ca oglinzile reflecta vampirii.
• Vampirii sunt de obicei foarte simpatici.
• Vampirii pot fi mari mincinosi.
• Unele legende spun ca unghiile de la degetele vampirilor sunt ca din sticla. 
  
  
  Exista trei simptome medicale datorita carora oamenii obisnuiti pot fi confundati cu vampirii:
  
  
• Anemia duce la o culoare a fetei foarte palida si poate da impresia de vampirism.
• Catalepsia poate cauza moartea clinica pentru o perioada de cateva zile. O persoana care iese din asemenea stare apare ca o persoana ce invie din morti.
• Porfiria este o boala rara genetica a sangelui. Duce la o piele palida, sensibilitate la lumina, si face ca incisivii sa arate mai mari. Porfiria a influentat cel mai mult legenda vampirilor. 
  
  
  
  
  Vampirii sunt subiecte foarte cautate pentru carti, filme si spectacole de televiziune. Romanul "Dracula" de Bram Stoker din 1897 a dus la cresterea popularitatii vampirIor. Autoarea Anne Rice a scris romane foarte populare despre vampiri. Vampirii sunt subiectul unui serial de T.V., "Buffy spaima vampirilor".
  Compararea vampirilor din literatura, film, spectacole de televiziune, ne arata marea diversitate a acestora.
  
  
  Si cam atata... Sunt multe cartii si filme cu vampiri:D Ei... noapte buna Romania \m/ ('.')
  
  

Varcolaci

Neatza' . Azi venim cu varcolaci  =]

Un vârcolac este, în mitologia românească o fiinţă fabuloasă, un demon care mănâncă Soarele şi Luna, generând în acest fel fazele Lunii şi eclipsele. Multiplele reprezentări ale acestei creaturi, de la animale reale(lupi,câini), la cele fantastice(zmei, balauri) au condus la un mister asupra formei demonului. Vârcolacul este reprezentarea răului care disturbă ordinea firească a lumii, iar orice abatere de la ordinea stabilită de comunitate poate genera un vârcolac. Astfel, vârcolacii, ca şi strigoii sau moroii, pot proveni din foarte multe surse, cum ar fi: copii nebotezaţi, născuţii cu anomalii, oameni care şi-au ucis un frate sau o soră, sau chiar o acţiune contrară unei tradiţii poate genera un vârcolac. Omul-vârcolac se va transforma în timpul unei eclipse, iar de cele mai multe ori, sufletul său este cel care va urca în cer şi va mânca Soarele sau Luna. Dacă legătura sufletului cu trupul este întreruptă în timpul transformării, sufletul este pierdut pe vecie.

Etimologia cuvântului pare a proveni din bulgară sau sârbă, din vylx + dlaka ce însemna cu păr de lup. Mitologia strămoşilor daco-geţi pare a fi influenţat, de asemeni, mitologia românească, mai ales prin cultul lupului, care legată şi de creatura vârcolac. De cele mai multe ori era suficient ca Luna să aibă o culoare roşietică, pentru ca românul să tragă concluzia că vârcolacul mănâncă Luna iar sângele astrului se prelinge printre colţii făpturii. Modurile de alungare sunt numeroase şi implică de obicei zgomotele de metale, cum ar fi tragerea clopotelor, baterea fiarelor între ele.

Postare de pe blogul :  http://www. varcolaci.blogspot.com [nu ne jucam cu drepturile de autor...]