Esti in stare sa citesti inca o poveste de groaza?:>
In noaptea de Sfantul Andrei ne duceam prin Slatina, in Strehareti unde a fost omorata cu sange rece o profa si se zice ca fantoma bantuie pe acolo prin padure.
Noi cum suntem handi, ne-am gandit "hai bua sa mergem ce pierdem ca oricum sunt doar povesti"...partea rea este ca ne-am dus.
stau si imi aduc aminte, ca era vreo 11 juma, 12 fara noapte...era cerul rosu, luna de abia daca se vedea...astea erau semne, dar noi ne-am dus.
Am trecut pe langa cimitirul de pe langa strehareti, liniste totala.pana am ajuns in fata padurii, am vazut cum a trecut prin fata noastra un iepure negru s-a oprit si dupa si-a continuat drumul (asta era alt semn)
Intram noi in padure, trecem ce trecem, si ne gandim " buai daca e fantoma, hai cand trecem pe langa crucea ei sa filmam" ( se zice ca din ecranul tau albastru sau negru, incepe sa slipeasca cate ceva)am trecut noi, am filmat si nimic.
Am inceput, "bua suntem prosti, punem botul la orice vrajeala hai acasa".pana sa plecam acasa.ne-am dus si noi si ne-am plimbat vreo 4-5 minute si cand ajungem sa ne urcam in masina.ma trage o prietena de mana si imi zice sa ma uit in fata, in padure
Cand m-am intors, am vazut o silueta de femeie imbracata in alb.pur si simplu plutea langa pom.ne-am speriat ca dracu, am intrat in masina si ne-am si tirat
la intoarcere cand am trecut pe langa cruce, am facut filmuletul iar...si in filmulet se vede clar un chip, umbra ce sta langa crucea aceea
cand sa dam sa iesim din strehareti, stiu bine ca au inceput sa latre cainii, becurile care luminau drumul, pur si simplu s-au stins.
Am ramas prosti...si de atunci nu am mai calcat pe acolo noaptea.
miercuri, 2 februarie 2011
Povesti...
Inca o intamplare demna de paranormal,asta inainte de a investiga...
Intr’o seara,eu impreuna cu prietena mea am mers in cimitir si am avut parte de o intamplare nemaipomenita :am auzit un planset de copil si curioase am mers sa vedem ce se aude. . .atunci am mers spre acel loc si am vazut o fetita care statea cu spatele la noi si era imbracata intr-o rochie rosie si avea parul negru si lung. . .exact ca in povestile de groaza pe care le’am fost auzit eu de pe la prieteni. . .atunci noi am intrebat’o pe fata de ce plange si ea ne’a spus sa plecam, pentru ca nu vrea sa ne faca rau. . .atunci noi, prinzand curaj am pus mana pe umarul fetei pentru a’i vedea fata. . .am intors’o si am vazut cu groaza ca avea fata descompusa.atunci fata a strans’o de gat pe prietena mea si i’a spus ca va plati pentru ca a vazut’o in acea stare,si a spus ca face asta deoarece multa lume a ras de infatisarea ei cand era in viata. . .atunci ne’am dat seama ca era un spirit si ca era mai bine sa plecam cat mai repede din acel cimitir. . .atunci eu am prins’o pe fata de mana cu care o tinea pe prietena mea si aceasta a scapat, iar noi am inceput a fugi si am iesit din cimitir cat de repede am putut. . .ne’am uitat in spate si fata disparuse. De atunci nu am mai mers in cimitir decat insotite. . .nici nu am povestit asta la nimeni deoarece nu cred ca ne’ar fi fost crezut. . .
Intr’o seara,eu impreuna cu prietena mea am mers in cimitir si am avut parte de o intamplare nemaipomenita :am auzit un planset de copil si curioase am mers sa vedem ce se aude. . .atunci am mers spre acel loc si am vazut o fetita care statea cu spatele la noi si era imbracata intr-o rochie rosie si avea parul negru si lung. . .exact ca in povestile de groaza pe care le’am fost auzit eu de pe la prieteni. . .atunci noi am intrebat’o pe fata de ce plange si ea ne’a spus sa plecam, pentru ca nu vrea sa ne faca rau. . .atunci noi, prinzand curaj am pus mana pe umarul fetei pentru a’i vedea fata. . .am intors’o si am vazut cu groaza ca avea fata descompusa.atunci fata a strans’o de gat pe prietena mea si i’a spus ca va plati pentru ca a vazut’o in acea stare,si a spus ca face asta deoarece multa lume a ras de infatisarea ei cand era in viata. . .atunci ne’am dat seama ca era un spirit si ca era mai bine sa plecam cat mai repede din acel cimitir. . .atunci eu am prins’o pe fata de mana cu care o tinea pe prietena mea si aceasta a scapat, iar noi am inceput a fugi si am iesit din cimitir cat de repede am putut. . .ne’am uitat in spate si fata disparuse. De atunci nu am mai mers in cimitir decat insotite. . .nici nu am povestit asta la nimeni deoarece nu cred ca ne’ar fi fost crezut. . .
Povesti...
Inca o intamplare demna de paranormal,cel putin fara investigatii...
1.Acum 4-5 ani pe la 1 noaptea m-am dus la baie sa ma spal pe fata si p maine,sa ma pregatesc de somn.La un moment dat m-am sprinjinit de perete si ma uitam in oglinda ,dupa 1 minut am auzit o bataie puternica in usa de la baie,iar cand m am uitat imediat am vazut ceva alb pe geam miscandu se spre bucatarie,am crezut ca era tata pentru ca avea pijamalele albe,dar dupa 10-15 secunde era liniste ,lumina la buc nu s a aprins si atunci mi s-a zbarlit pielea de frica ...eram pus la curent cu lucrurile de genul asta.Dupa cateva minute am iesit usor din baie si am cautat in toata casa dar nimic,ai mei dormeau.i-am trezit si tata a zis ca mi s-a parut.Dubios...pentru ca in dimineata urmatoare(m a luat somnul pe la 5-6,nu mai puteam sa dorm) am aflat ca e Sfantul Andrei.
2.Eram la bunici,si pregateam o friptura la cuptor.Trebuie sa mentionez ca cuptorul aragazului scoate fum prin spate ,iar fumul se imprima direct pe capacul aragazului care stie toata lumea sta in sus liptit de perete.Mergand destul de greu cuptorul,flacara mica etc,am tinut puiul cam 3 ore,dupa alea 3 ore cand intru in bucatarie ce crezi ca am vazut imprimat pe capac:
Arata cam asa...doar ca ERA MULT MAI BINE CONTURAT,practic nu era nici urma de fum in afara craniului si pe deasupra avea si 2 coarne uriase intoarse spre interior,daca ma apuc sa l desenez nu o sa mi iasa nici din 100 de incercari.era cum sa spun .PERFECT.Apoi l am chemat repde pe prietenul meu cu care eram...si a ramas stana de piatra,n a avut nici o reactie,refuza sa vorbeasca si acum despre acel moment.
Ceva se intampla si...credeti ma ,nimic nu e ceea ce pare.Asa ca incercati cat de mult puteti sa meditati si sa va regasiti,apoi cred ca voim intelege tot ceea ce se intampla in jurul nostru si mai ales in noi.Peace ! PS:au mai fost,dar incerc sa le iau ca pe coincidente :-ss
1.Acum 4-5 ani pe la 1 noaptea m-am dus la baie sa ma spal pe fata si p maine,sa ma pregatesc de somn.La un moment dat m-am sprinjinit de perete si ma uitam in oglinda ,dupa 1 minut am auzit o bataie puternica in usa de la baie,iar cand m am uitat imediat am vazut ceva alb pe geam miscandu se spre bucatarie,am crezut ca era tata pentru ca avea pijamalele albe,dar dupa 10-15 secunde era liniste ,lumina la buc nu s a aprins si atunci mi s-a zbarlit pielea de frica ...eram pus la curent cu lucrurile de genul asta.Dupa cateva minute am iesit usor din baie si am cautat in toata casa dar nimic,ai mei dormeau.i-am trezit si tata a zis ca mi s-a parut.Dubios...pentru ca in dimineata urmatoare(m a luat somnul pe la 5-6,nu mai puteam sa dorm) am aflat ca e Sfantul Andrei.
2.Eram la bunici,si pregateam o friptura la cuptor.Trebuie sa mentionez ca cuptorul aragazului scoate fum prin spate ,iar fumul se imprima direct pe capacul aragazului care stie toata lumea sta in sus liptit de perete.Mergand destul de greu cuptorul,flacara mica etc,am tinut puiul cam 3 ore,dupa alea 3 ore cand intru in bucatarie ce crezi ca am vazut imprimat pe capac:
Arata cam asa...doar ca ERA MULT MAI BINE CONTURAT,practic nu era nici urma de fum in afara craniului si pe deasupra avea si 2 coarne uriase intoarse spre interior,daca ma apuc sa l desenez nu o sa mi iasa nici din 100 de incercari.era cum sa spun .PERFECT.Apoi l am chemat repde pe prietenul meu cu care eram...si a ramas stana de piatra,n a avut nici o reactie,refuza sa vorbeasca si acum despre acel moment.
Ceva se intampla si...credeti ma ,nimic nu e ceea ce pare.Asa ca incercati cat de mult puteti sa meditati si sa va regasiti,apoi cred ca voim intelege tot ceea ce se intampla in jurul nostru si mai ales in noi.Peace ! PS:au mai fost,dar incerc sa le iau ca pe coincidente :-ss
Povesti...
Eh,dragi mei,deschidem iar usa catre povesti de groaza...Enjoi!
Multe persoane din neamul meu faceau chestii cu spiritele ca sa vada viitorul . Unchiul meu facea si stia ce urma sa se intample peste cateva zile ( acum nu mai face, mi-a spus ca s-a intamplat ceva rau si ca a avut un vis cu spiritul pe care-l chema si ca l-a blestemat si de atunci nu mai face ) . Matusa mea facea tot la fel . Strabunica mea facea o chestie cu o carte si o cheie ( si mai multe lucruri dar nu mai le stiu ) ; punea cheia pe la mijlocul cartii si cand incepea sa spuna ceva ( nu mai stiu ce spunea , un fel de rugaciune ) si cheia incepea sa se roteasca singura . Mama mi-a spus ca nu e bine sa faci chestii de genu asta pentru ca nu stii daca trimiti acea entitate inapoi sau poate ca nu mai poti sa o trimiti inapoi. Mi-a spus ca poti sa intri in coma si nu te mai trezesti sau sa mori de la chestiile astea (Cel putin 75% din neamul meu facea chestii de genul asta . Poate asta-i motivul pentru care au murit cam 70% din ei ?! O.o )
Mama face o chestie sa vada viitorul. Mi-a spus ca stie mai multe da' ii e frica de consecinte asa ca il face doar pe asta pentru ca este mai sigur. Intr-o anumita zi (poate sa-l faca doar o data pe an ), pe la miezul noptii , pune un inel sfintit intr-un pahar cu apa si poate vedea viitorul pentru ca in apa apar imagini ( ai nevoie de mai multe lucruri pentru acest " ritual " sau cum s-o numi el doar ca am tinut minte doar chestia cu inelul si paharul cu apa ). Mama mi-a spus ca a vazut cu cine o sa se casatoreasca si a vazut ca o sa aiba un copil ( eu sunt ala ! xD ) cu 3 ani mai devreme sa ma nasc. Anul trecut a mai vazut imagini da' nu stau sa le spun acum pe toate .
Mama mi-a spus ca o colega ( sau o ruda ; n-a vrut sa-mi povesteasca tot ) a facut un fel de ritual ca sa vada viitorul . Acea femeie s-a uitat in oglinda seara tarziu si deodata parca era in alta parte ; era intr-un alt loc ( era pe un munte si cerul era intunecat ) si a vazut un vultur foarte mare care avea un sicriu in ghearele lui. Aceasta femeie nu stia cine era in acel sicriu si deodata vulturul i-a dat drumul sicriului si din acel sicriu a cazut un cap. Femeia a vrut sa vada al cui este , s-a apropiat de el , l-a luat in mana si a vazut ca este al ei si deodata era iar in fata oglinzii , iar dupa cateva zile acea femeie a murit intr-o explozie la fabrica unde lucra ( a fost singura care a murit ; au gasit-o intr-o camera sub multe fiare ).
Multe persoane din neamul meu faceau chestii cu spiritele ca sa vada viitorul . Unchiul meu facea si stia ce urma sa se intample peste cateva zile ( acum nu mai face, mi-a spus ca s-a intamplat ceva rau si ca a avut un vis cu spiritul pe care-l chema si ca l-a blestemat si de atunci nu mai face ) . Matusa mea facea tot la fel . Strabunica mea facea o chestie cu o carte si o cheie ( si mai multe lucruri dar nu mai le stiu ) ; punea cheia pe la mijlocul cartii si cand incepea sa spuna ceva ( nu mai stiu ce spunea , un fel de rugaciune ) si cheia incepea sa se roteasca singura . Mama mi-a spus ca nu e bine sa faci chestii de genu asta pentru ca nu stii daca trimiti acea entitate inapoi sau poate ca nu mai poti sa o trimiti inapoi. Mi-a spus ca poti sa intri in coma si nu te mai trezesti sau sa mori de la chestiile astea (Cel putin 75% din neamul meu facea chestii de genul asta . Poate asta-i motivul pentru care au murit cam 70% din ei ?! O.o )
Mama face o chestie sa vada viitorul. Mi-a spus ca stie mai multe da' ii e frica de consecinte asa ca il face doar pe asta pentru ca este mai sigur. Intr-o anumita zi (poate sa-l faca doar o data pe an ), pe la miezul noptii , pune un inel sfintit intr-un pahar cu apa si poate vedea viitorul pentru ca in apa apar imagini ( ai nevoie de mai multe lucruri pentru acest " ritual " sau cum s-o numi el doar ca am tinut minte doar chestia cu inelul si paharul cu apa ). Mama mi-a spus ca a vazut cu cine o sa se casatoreasca si a vazut ca o sa aiba un copil ( eu sunt ala ! xD ) cu 3 ani mai devreme sa ma nasc. Anul trecut a mai vazut imagini da' nu stau sa le spun acum pe toate .
Mama mi-a spus ca o colega ( sau o ruda ; n-a vrut sa-mi povesteasca tot ) a facut un fel de ritual ca sa vada viitorul . Acea femeie s-a uitat in oglinda seara tarziu si deodata parca era in alta parte ; era intr-un alt loc ( era pe un munte si cerul era intunecat ) si a vazut un vultur foarte mare care avea un sicriu in ghearele lui. Aceasta femeie nu stia cine era in acel sicriu si deodata vulturul i-a dat drumul sicriului si din acel sicriu a cazut un cap. Femeia a vrut sa vada al cui este , s-a apropiat de el , l-a luat in mana si a vazut ca este al ei si deodata era iar in fata oglinzii , iar dupa cateva zile acea femeie a murit intr-o explozie la fabrica unde lucra ( a fost singura care a murit ; au gasit-o intr-o camera sub multe fiare ).
vineri, 28 ianuarie 2011
Extraterestrii in arta
Foto (19) Exista o opinie, tributara teoriilor despre paleoastronautica, conform careia, inca din zorii umanitatii, am avut contact cu fiinte extraterestre... fie in mod direct, fie privindu-le de la distanta in vehicule zburatoare. Exista o pleiada intreaga de presupuse dovezi ale faptului ca fiinte din alte lumi s-au implicat in istoria noastra; dovezi ce transpar din picturi, pergamente, sculpturi, dar si din povesti ce dateaza de la inceputurile vietii documentate a oamenilor pe aceasta planeta. Unele dintre cele mai faimoase opere de arta, ale celor mai mari artisti, ilustreaza adesea diferite forme de OZN-uri si fenomene paranormale, care duc cu gandul la vizitele misterioase ale vecinilor nostri cosmici.
Madonna si Sfantul Giovannino
Este vorba despre o pictura datand din preajma secolului al XV-lea, cu autor necunoscut, dar atribuita scolii Lippi. Pe cer, deasupra umarului stang al Fecioarei Maria se poate observa un obiect discoidal stralucitor. In plan indepartat, un barbat si un caine par sa priveasca, parca mirati, spre aparitia plutitoare.
Botezul lui Hristos
Acest tablou a fost pictat in 1710, de artistul flamand Aert De Gelder. In manifestarile artistice antice exista multe reprezentari ciudate de OZN-uri si de extraterestri, dar niciuna atat de clara precum aceasta. Se poate observa pe cerul din aceasta pictura, fara dubii, o farfurie zburatoare care emite raze luminoase asupra Mantuitorului. Imaginea poate fi, desigur, interpretata in sensul in care Dumnezeu sau un inger ar emana lumina, dar asemanarea incontestabila a obiectului respectiv cu o nava spatiala creeaza mari indoieli ca autorul ar fi incercat sa redea o prezenta sfanta in tabloul sau.
Crucificarea
Este un caz de pictura murala, aceasta reprezentare aflandu-se deasupra altarului Manastirii Visoki Decani din Kosovo, Iugoslavia. A fost realizata in 1350. In ambele colturi superioare ale picturii, adica de-a dreapta si de-a stanga lui Iisus pe Cruce, se afla reprezentat cate un vehicul zburator, cu pilot la bord. Una dintre aeronave este decorata cu doua stele stralucitoare, al caror model se aseamana cu emblemele aplicate pe unele aparate de zbor moderne. Este oare posibil sa fi existat martori ai aparitiei unor asemenea OZN-uri de tip monopost, in Serbia medievala?
Glorificarea Sfintei Liturghii
A fost pictata de Bonaventura Salimbeni, in 1600. Astazi se afla in biserica San Lorenzo din San Pietro, Montalcino, Italia. A se observa dispozitivul de forma unui satelit sovietic Sputnik, despre care unii cred ca ar fi reprezentarea stilizata a Pamantului. Ufologi de pe tot intinsul planetei au vizitat Montalcino pentru a privi aceasta pictura uluitoare. Lucrarea este structurata vertical iar Sfanta Euharistie este amplasata in centru, inconjurata de importante fete sfinte si bisericesti. In portiunea superioara a picturii este infatisata Sfanta Treime. Dar ce este obiectul ciudat din centrul portiunii superioare, aflat intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul? Si ce reprezinta cele doua antene care il patrund? Reprezentarea sferei i-a socat pe ufologi, deoarece seamana foarte mult atat cu satelitii Sputnik, cat si cu satelitul Vanguard II, lansat de SUA in 1959.
Ume No Chiri
In cartea intitulata "Ume No Chiri" (Praful Caiselor), scrisa in 1803, exista o ilustratie ce infatiseaza un OZN zarit de mai multi martori pe tarmul maritim din Haratono, Prefectura Ibaragi, Japonia. Langa acest desen, in carte sta scris ca "o nava straina si echipajul ei" au fost zarite in Haratonohama. Tot aici se mentioneaza ca stratul exterior al farfuriei zburatoare era confectionat din metal si sticla, purtand insemne ciudate. Imaginea din cartea japoneza prezinta si patru exemple ale acestor hieroglife extraterestre.
Annales Laurissenses
Acest desen provine dintr-un manuscris scris in jurul secolului al XII-lea, denumit "Volume despre Evenimente Istorice si Religioase". Textul relateaza iar imaginile ilustreaza asediul saxonilor asupra castelului Sigiburg, din Franta, in anul 776. Atacatorii ii inconjurasera complet pe francezii medievali, atunci cand lumini ciudate au aparut pe cer, deasupra unei biserici din apropiere. Presupunand ca francezii sunt protejati de aceste obiecte, saxonii s-au speriat si au renuntat la atac.
OZN-ul de la Castelul Windsor
Aceasta ilustratie infatiseaza o aparitie observata la 21:45 P.M in seara zilei de 18 august 1783, atunci cand patru martori aflati pe terasa castelului Windsor au observat un obiect luminos pe cerul Angliei. Observarea a fost documentata in anul urmator in Tranzactiile Filosofice ale Societatii Regale. Potrivit acestui raport, martorii au observat un nor alungit deplasandu-se mai mult sau mai putin paralel cu orizontul. Sub acest nor a putut fi observat un obiect luminos care, in scurt timp, a devenit sferic, puternic aprins si care la un moment dat s-a oprit. Aceasta sfera ciudata parea la inceput sa aiba o culoare de un albastru palid, dar luminozitatea i s-a intensificat si a inceput sa se deplaseze spre est. Apoi obiectul si-a schimbat directia si a inceput sa se miste paralel cu orizontul inainte de a disparea in directia sud-est; lumina emisa atunci a fost una prodigioasa, "aprinzand" totul de la sol. Imaginea evenimentului a fost realizata de Thomas Sandby, un fondator al Academiei Regale si de fratele sau Paul, ambii martori ai evenimentului.
Rastignirea
O fresca din secolul al XVII-lea, prezentand episodul Rastignirii lui Hristos, localizata in Catedrala Svetishoveli din Mtskheta, Georgia, ilustreaza, in plan indepartat, in lateralele Mantuitorului, doua obiecte zburatoare, prevazute cu flacari de propulsie stilizate. Sa fie doar o reprezentare a unei aparitii "angelice", asa cum au considerat-o oamenii vremii?
Imagine din Cartea Moralitatii
Cartea Moralitatii a fost scrisa de Jacques Legrand, in 1338, iar ilustratia ixzara care a intrat in atentia ufologilor prezinta un balon cu aer cald, asemanator cu cel proiectat de Montgolfiere, insa asemenea inventii nu existau in Franta secolului al XIV-lea.
Miracolul Zapezii
Realizata de Masolino Da Panicale, in jurul anului 1440, in Florenta, Italia, in Biserica Santa Maria Maggiore, ii infatiseaza pe Iisus si pe Maria pe un nor mai degraba asemanator cu un vehicul zburator, insotit de o armada de farfurii zburatoare care acopera cerul pana la orizont.
Vasele Olandeze
In acest tablou realizat in 1660, doua vase aflate in Marea Nordului sunt survolate de un obiect foarte straniu aflat in cer. Acesta pare constituit din doua discuri de dimensiuni diferite. Sursa acestei intalniri este cartea intitulata "Theatrum Orbis Terrarum", scrisa de amiralul Blaeu. Aceste carti au reprezentat compilatii de articole ale diferitilor autori, ce constau din detaliate intalniri si informatii cartografice ale indelungatelor iesiri in largul maritim. Este interesant de observat ca marginile concentrice care inconjoara cele doua sfere aeriene respecta modelul cromatic al drapelului olandez, precum si faptul ca se pot distinge unul, respectiv trei chipuri, in interiorul discurilor.
Inscriptii indiene
Aceasta imagine provine din gama de ilustratii a textului tibetan din secolul al X-lea, scris in limba sanskrita, "Prajnaparamita Sutra", tinut in prezent intr-un muzeu japonez. Se pot observa cu usurinta doua obiecte asemanatoare cu niste palarii care, insa, par sa zboare prin aer.
Jetonul francez
Un soi de moneda, jetonul era intrebuintat ca substituent general al oricaror unitati monetare si, ca atare, folosit ca forma de castig legal si moneda de schimb mai ales in cazul jocurilor de noroc. Acest jeton frantuzesc din 1680 infatiseaza pe una dintre fatetele sale ceea ce pare a fi un OZN aflat in cer. Aceasta reprezentare devine si mai misterioasa atunci cand citim inscriptia in limba latina aflata pe marginea ei, inscriptie al carui inteles este aproximativ: "A sosit la momentul oportun".
Astronaut extraterestru
O interesanta piesa de arta descoperita in Ecuador pare sa infatiseze un barbat sau o alta fiinta bipeda intr-un soi de costum spatial. Este interesant de observat similitudinile cu echipamentul cosmic pe care il poarta sau il purtau pana nu de mult astronautii nostri.
Madonna si Sfantul Giovannino
Este vorba despre o pictura datand din preajma secolului al XV-lea, cu autor necunoscut, dar atribuita scolii Lippi. Pe cer, deasupra umarului stang al Fecioarei Maria se poate observa un obiect discoidal stralucitor. In plan indepartat, un barbat si un caine par sa priveasca, parca mirati, spre aparitia plutitoare.
Botezul lui Hristos
Acest tablou a fost pictat in 1710, de artistul flamand Aert De Gelder. In manifestarile artistice antice exista multe reprezentari ciudate de OZN-uri si de extraterestri, dar niciuna atat de clara precum aceasta. Se poate observa pe cerul din aceasta pictura, fara dubii, o farfurie zburatoare care emite raze luminoase asupra Mantuitorului. Imaginea poate fi, desigur, interpretata in sensul in care Dumnezeu sau un inger ar emana lumina, dar asemanarea incontestabila a obiectului respectiv cu o nava spatiala creeaza mari indoieli ca autorul ar fi incercat sa redea o prezenta sfanta in tabloul sau.
Crucificarea
Este un caz de pictura murala, aceasta reprezentare aflandu-se deasupra altarului Manastirii Visoki Decani din Kosovo, Iugoslavia. A fost realizata in 1350. In ambele colturi superioare ale picturii, adica de-a dreapta si de-a stanga lui Iisus pe Cruce, se afla reprezentat cate un vehicul zburator, cu pilot la bord. Una dintre aeronave este decorata cu doua stele stralucitoare, al caror model se aseamana cu emblemele aplicate pe unele aparate de zbor moderne. Este oare posibil sa fi existat martori ai aparitiei unor asemenea OZN-uri de tip monopost, in Serbia medievala?
Glorificarea Sfintei Liturghii
A fost pictata de Bonaventura Salimbeni, in 1600. Astazi se afla in biserica San Lorenzo din San Pietro, Montalcino, Italia. A se observa dispozitivul de forma unui satelit sovietic Sputnik, despre care unii cred ca ar fi reprezentarea stilizata a Pamantului. Ufologi de pe tot intinsul planetei au vizitat Montalcino pentru a privi aceasta pictura uluitoare. Lucrarea este structurata vertical iar Sfanta Euharistie este amplasata in centru, inconjurata de importante fete sfinte si bisericesti. In portiunea superioara a picturii este infatisata Sfanta Treime. Dar ce este obiectul ciudat din centrul portiunii superioare, aflat intre Dumnezeu Tatal si Dumnezeu Fiul? Si ce reprezinta cele doua antene care il patrund? Reprezentarea sferei i-a socat pe ufologi, deoarece seamana foarte mult atat cu satelitii Sputnik, cat si cu satelitul Vanguard II, lansat de SUA in 1959.
Ume No Chiri
In cartea intitulata "Ume No Chiri" (Praful Caiselor), scrisa in 1803, exista o ilustratie ce infatiseaza un OZN zarit de mai multi martori pe tarmul maritim din Haratono, Prefectura Ibaragi, Japonia. Langa acest desen, in carte sta scris ca "o nava straina si echipajul ei" au fost zarite in Haratonohama. Tot aici se mentioneaza ca stratul exterior al farfuriei zburatoare era confectionat din metal si sticla, purtand insemne ciudate. Imaginea din cartea japoneza prezinta si patru exemple ale acestor hieroglife extraterestre.
Annales Laurissenses
Acest desen provine dintr-un manuscris scris in jurul secolului al XII-lea, denumit "Volume despre Evenimente Istorice si Religioase". Textul relateaza iar imaginile ilustreaza asediul saxonilor asupra castelului Sigiburg, din Franta, in anul 776. Atacatorii ii inconjurasera complet pe francezii medievali, atunci cand lumini ciudate au aparut pe cer, deasupra unei biserici din apropiere. Presupunand ca francezii sunt protejati de aceste obiecte, saxonii s-au speriat si au renuntat la atac.
OZN-ul de la Castelul Windsor
Aceasta ilustratie infatiseaza o aparitie observata la 21:45 P.M in seara zilei de 18 august 1783, atunci cand patru martori aflati pe terasa castelului Windsor au observat un obiect luminos pe cerul Angliei. Observarea a fost documentata in anul urmator in Tranzactiile Filosofice ale Societatii Regale. Potrivit acestui raport, martorii au observat un nor alungit deplasandu-se mai mult sau mai putin paralel cu orizontul. Sub acest nor a putut fi observat un obiect luminos care, in scurt timp, a devenit sferic, puternic aprins si care la un moment dat s-a oprit. Aceasta sfera ciudata parea la inceput sa aiba o culoare de un albastru palid, dar luminozitatea i s-a intensificat si a inceput sa se deplaseze spre est. Apoi obiectul si-a schimbat directia si a inceput sa se miste paralel cu orizontul inainte de a disparea in directia sud-est; lumina emisa atunci a fost una prodigioasa, "aprinzand" totul de la sol. Imaginea evenimentului a fost realizata de Thomas Sandby, un fondator al Academiei Regale si de fratele sau Paul, ambii martori ai evenimentului.
Rastignirea
O fresca din secolul al XVII-lea, prezentand episodul Rastignirii lui Hristos, localizata in Catedrala Svetishoveli din Mtskheta, Georgia, ilustreaza, in plan indepartat, in lateralele Mantuitorului, doua obiecte zburatoare, prevazute cu flacari de propulsie stilizate. Sa fie doar o reprezentare a unei aparitii "angelice", asa cum au considerat-o oamenii vremii?
Imagine din Cartea Moralitatii
Cartea Moralitatii a fost scrisa de Jacques Legrand, in 1338, iar ilustratia ixzara care a intrat in atentia ufologilor prezinta un balon cu aer cald, asemanator cu cel proiectat de Montgolfiere, insa asemenea inventii nu existau in Franta secolului al XIV-lea.
Miracolul Zapezii
Realizata de Masolino Da Panicale, in jurul anului 1440, in Florenta, Italia, in Biserica Santa Maria Maggiore, ii infatiseaza pe Iisus si pe Maria pe un nor mai degraba asemanator cu un vehicul zburator, insotit de o armada de farfurii zburatoare care acopera cerul pana la orizont.
Vasele Olandeze
In acest tablou realizat in 1660, doua vase aflate in Marea Nordului sunt survolate de un obiect foarte straniu aflat in cer. Acesta pare constituit din doua discuri de dimensiuni diferite. Sursa acestei intalniri este cartea intitulata "Theatrum Orbis Terrarum", scrisa de amiralul Blaeu. Aceste carti au reprezentat compilatii de articole ale diferitilor autori, ce constau din detaliate intalniri si informatii cartografice ale indelungatelor iesiri in largul maritim. Este interesant de observat ca marginile concentrice care inconjoara cele doua sfere aeriene respecta modelul cromatic al drapelului olandez, precum si faptul ca se pot distinge unul, respectiv trei chipuri, in interiorul discurilor.
Inscriptii indiene
Aceasta imagine provine din gama de ilustratii a textului tibetan din secolul al X-lea, scris in limba sanskrita, "Prajnaparamita Sutra", tinut in prezent intr-un muzeu japonez. Se pot observa cu usurinta doua obiecte asemanatoare cu niste palarii care, insa, par sa zboare prin aer.
Jetonul francez
Un soi de moneda, jetonul era intrebuintat ca substituent general al oricaror unitati monetare si, ca atare, folosit ca forma de castig legal si moneda de schimb mai ales in cazul jocurilor de noroc. Acest jeton frantuzesc din 1680 infatiseaza pe una dintre fatetele sale ceea ce pare a fi un OZN aflat in cer. Aceasta reprezentare devine si mai misterioasa atunci cand citim inscriptia in limba latina aflata pe marginea ei, inscriptie al carui inteles este aproximativ: "A sosit la momentul oportun".
Astronaut extraterestru
O interesanta piesa de arta descoperita in Ecuador pare sa infatiseze un barbat sau o alta fiinta bipeda intr-un soi de costum spatial. Este interesant de observat similitudinile cu echipamentul cosmic pe care il poarta sau il purtau pana nu de mult astronautii nostri.
duminică, 16 ianuarie 2011
Istoria raului...
Creaturi hidoase, cu puteri supranaturale, gata oricand sa distruga omenirea au intunecat mintea pamantenilor inca de la inceputuri. Spiritele raului, de multe ori nascocite ca efect al fricii sau al unor stari de neliniste, au provocat razboaie, au distrus vieti sau i-au facut pe oameni mai puternici.
Originile raului
Grecii sunt primii care au folosit termenul „demon” („daimon” in limba lor) pentru a descrie un spirit. Desi acum cuvantul are o semnificatie negativa, la origini el descria o fiinta supranaturala buna sau rea, capabila sa influenteze caracterul unei persoane. Filozoful Socrate, de pilda, vorbea despre un demon care l-ar fi ajutat sa caute adevarul si sa il spuna. Pentru greci, raul ar fi ajuns pe Pamant odata cu deschiderea cutiei Pandorei. Mitul a aparut pentru prima data in secolele VIII-VII I.Hr., in poemul epic „Teogonia” (sau „Nasterea zeilor”) al lui Hesiod. Potrivit legendei, Zeus s-ar fi infuriat dupa ce Prometeu le-ar fi oferit oamenilor focul si ar fi decis sa le trimita necazuri, ca sa neutralizeze cadoul. El i-ar fi ordonat lui Hefaistos sa faca, din tarana si apa, o femeie frumoasa precum zeitele. Creaturile mitologice si-ar fi adus, pe rand, contributia. Atena, zeita intelepciunii, ar fi impodobit-o si ar fi invatat-o sa teasa, iar Afrodita, zeita frumusetii, i-ar fi oferit gratie si pasiune.
In schimb, Hermes, zeul calatorilor dar si al hotilor, i-ar fi asezat in suflet cuvinte malitioase si minciuni. Zeus a botezat-o pe femeie Pandora, datorita acestor daruri („dora”), apoi s-a servit de ea si de Epimeteu, unul dintre titani, ca sa se razbune. Planul prin care stapanul zeilor dorea sa le trimita necazuri oamenilor a dat roade imediat. Fermecat de frumusetea femeii, Epimeteu a luat-o de nevasta, ignorand avertismentele fratelui sau mai mare, Prometeu. Drept dar de nunta, Zeus le-a oferit celor doi cutia. Spiritele raului, captive inauntru, ar fi evadat in momentul in care Pandora ar fi deschis-o si ar fi umplut lumea de boli, necazuri si durere. Numai „speranta” a ramas inauntru, pentru ca tanara a inchis capacul in ultimul moment.
Si romanii aveau zeitatile lor „negre” dar, spre deosebire de cele ale grecilor, cu personalitati puternice si figuri umane, primele fiinte supranaturale ale latinilor nu aveau o forma fizica. Stapanul infernului si judecatorul mortilor era, pentru stramosii nostri, Pluto. Spre deosebire de corespondentul sau grec, Hades, zeul roman era privit intr-o lumina ceva mai buna. Anticii foloseau expresia „cel bogat” de multe ori cand vorbeau despre el, temandu-se sa-i pomeneasca numele, din cauza ca se credea a fi nemilos. Pentru a se proteja de influentele raului, latinii isi exprimau gratitudinea prin altare simple, unde asezau mancare, vin si tamaie. Lui Pluto, spre exemplu, i se ofereau oi negre ca ofranda.
Pentru crestini, raul are ca punct de plecare razboiul din ceruri. Cel mai stralucitor dintre ingeri, Lucifer (nume latinesc care se traduce prin „aducatorul de lumina” sau „luceafarul”), s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a fost aruncat din Rai spre Pamant cu „multa manie”, dupa cum spune Biblia. Numit si „Satan” sau „conducatorul demonilor”, Lucifer e cel care a glasuit prin intermediul sarpelui care a convins-o pe Eva sa nesocoteasca porunca lui Dumnezeu de a nu manca din fructul oprit.
Chip de animal (porc, scorpion, crocodil, caine, pisica, sobolan sau dragon) luau si unii demoni inchipuiti de locuitorii Indiei, Egiptului sau Mesopotamiei. In credinta celor care au ridicat piramidele, Apophis, zeu antic al raului, aparea sub forma unui sarpe urias sau unui crocodil. Creatura malefica, cunoscuta si sub numele de Apep sau „Distrugatorul”, a comandat o armata de demoni care au imbolnavit omenirea. Se spune ca doar punandu-si credinta in zeii luminii, anticii egipteni ar fi reusit sa invinga creaturile raului.
Tot lumina era cea care ii linistea si pe chinezii de demult, care credeau ca aceasta i-ar speria pe demoni. Influentati si de Taoism, oamenii faceau focuri in aer liber si foloseau torte. Credintele chineze sunt asemanatoare cu cele japoneze. Printre demonii fiorosi ai celei care azi se numeste „tara soarelui rasare” se afla oni, spirite rele puternice, si tengu, spirite care pot poseda omul si pot fi inlaturate doar prin ritualuri de exorcizare.
Vrajitoarele si vampirii
O perioada istorica intunecata a fost si Evul Mediu. Idolatrizarea demonilor si vrajitoria erau practici destul de raspandite in Europa. Biserica a pornit o lupta deschisa impotriva celor suspectati ca ar practica ritualuri diabolice, precum magia neagra, iar multi dintre sustinatorii diavolului – sectanti, eretici, vrajitoare – au fost persecutati.
Pedeapsa vrajitoarelor era spanzurarea sau, cel mai des, arderea pe rug. Calugarul John Trithemius impartea vrajitoarele in patru grupuri: cele care faceau rau sau ucideau prin otrava si alte mijloace naturale, cele care foloseau arta formulelor magice, cele care stateau de vorba cu diavolul si cele care semnasera un pact cu acesta. Calugarul sustinea ca cea mai buna modalitate de a scapa de pericol era arderea de vii a vrajitoarelor. In unele cazuri, erau folosite metode care sa scurteze suferinta victimei, printre care si atasarea unui recipient cu praf de pusca. Incalzindu-se de la foc, acesta exploda si ucidea presupusa vrajitoare intr-o clipa.
Nu de putine ori insa, argumentele aduse pentru a sustine faptul ca o persoana ar intruchipa raul erau false sau subiective. Unii, este si cazul Cavalerilor Templieri, se spune ar fi fost acuzati pentru simplul motiv ca cei care detineau puterea isi doreau bogatiile lor. Ultimele procese de vrajitorie din Europa au avut loc in Romania, la Tirgu Mures, la sfarsitul secolului XVIII. Totusi, un secol si jumatate mai tarziu, practicarea magiei negre a revenit in actualitate, pe fondul cresterii interesului pentru supranatural.
Foarte populare, in secolul XVIII, erau si povestile cu vampiri, preluate de Europa Occidentala din tarile estice. Isteria era atat de puternica, incat in mod frecvent mortii erau scosi din morminte pentru cautarea eventualelor dovezi privind existenta acestor creaturi. In astfel de actiuni au ajuns sa fie implicati pana si membri ai guvernelor tarilor europene.
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a avut loc nu departe de Romania, in Serbia. Se spune ca Peter Plogojowitz, de 62 de ani, s-ar fi intors din morti si i-ar fi cerut fiului sau mancare. Acesta ar fi refuzat si ar fi fost gasit decedat in urmatoarea zi. Batranul nu s-ar fi multumit insa cu uciderea copilului sau si ar fi atacat si cativa vecini. La ancheta au luat parte si oficiali sarbi, care au publicat apoi carti pe aceasta tema. Potrivit rapoartelor, la deshumarea cadavrului lui Peter Plogojowitz, s-a descoperit ca trupul acestuia nu era descompus, parul, barba si unghiile ii crescusera, iar in gura sa era sange. Pana si Voltaire credea ca exista persoane care sug sangele celor vii si apoi se intorc in cimitire.
Controversa pe tema existentei sau inexistentei vampirilor s-a stins abia dupa ce imparateasa austriaca Maria Tereza si-a trimis propriul medic, Gerhard van Swieten, sa faca investigatii in acest domeniu. Doctorul ar fi concluzionat ca vampirii nu exista, iar Maria Tereza ar fi interzis atunci deschiderea mormintelor.
Alungarea demonilor
Conceptul de spirit malefic nu a disparut odata cu trecerea timpului. Preotii crestini oficiaza in continuare ritualuri de exorcizare, adica de scoatere a demonilor din oameni. Vaticanul insusi anunta, in mai 2008, ca va pregati 3.000 de exorcisti la Universitatea Pontificală Regina Apostolorum. In Biserica Catolica, ritualurile nu s-au schimbat din 1614. Totusi, in 1999, a fost introdus un amendament potrivit caruia preotul trebuie sa se sfatuiasca cu un psiholog sau cu un psihiatru inainte sa oficieze slujba.
Exorcistul oficial al Vaticanului, prelatul catolic Gabriel Amorth, in varsta de 80 de ani, se lauda cu peste 70.000 de astfel de slujbe. Preotul sustine chiar ca unii oamenii posedati scuipa ace de gamalie sau lame de ras dupa inceperea ritualului. Se spune ca insusi Papa Ioan Paul al II-lea ar fi oficiat exorcizari in 1982, in 2000 si in 2001. Ritualul catolic nu difera prea mult de cel ortodox: prin rugaciuni si cu ajutorul crucii diavolului i se cere sa iasa din corpul celui posedat.
In Romania ultimilor ani, cel mai cunoscut caz de exorcizare este cel de la Tanacu, unde o tanara a murit in chinuri dupa o astfel de ceremonie, in care regulile au fost incalcate. Pe plan mondial, poate cel mai celebru este cel al baiatului identificat prin pseudonimul „Roland Doe”, a carui exorcizare s-a petrecut in 1949. Povestea a ajuns la urechile, pe atunci studentului, William Peter Blatty, care a scris o carte pe acest subiect. Povestea a fost ecranizata. Filmul „Exorcistul”, cu Ellen Burstyn si Max von Sydow este considerat a fi unul dintre cele mai inspaimantatoare facute vreodata. Alte doua productii, „Un caz de exorcizare” („The Exorcism Of Emily Rose”) si „Requiem” se bazeaza pe experienta traita de o nemtoaica, Anneliese Michel, care se spune ca ar fi fost posedata de cel putin sase demoni.
Explicatii stiintifice
Desi credinta in spirite malefice a ridicat semne de intrebare in randul oamenilor cu o cultura mai bogata, reinterpretarea acestor idei prin prisma psihologiei conduce la rezultate interesante.
In 1994, un englez certat cu legea isi explica faptele pornind de la ideea ca ar fi posedat. Preotii specializati in ritualuri de exorcizare nu au reusit insa sa il ajute. Sprijinul a venit din partea psihiatrilor, care au pus imediat diagnosticul: tulburare de identitate disociata, cunoscut si sub numele de tulburare de personalitate multipla. Dupa tratament, pacientul a scapat de „demon”. Mai multe studii arata ca aproape o treime dintre persoanele afectate de aceasta boala sustin ca sunt posedate. „Creaturile malefice” apar insa si pe fondul altor afectiunilor mintale: isteria, mania, psihoza, sindromul Tourette, epilepsia sau schizofrenia.
Totusi, psihologii sustin ca exorcizarea ar putea da rezultate, dar asta datorita efectului placebo. Dupa parerea unor specialisti, unii sustin ca sunt posedati pentru simplul fapt ca doresc sa primeasca atentie.
Originile raului
Grecii sunt primii care au folosit termenul „demon” („daimon” in limba lor) pentru a descrie un spirit. Desi acum cuvantul are o semnificatie negativa, la origini el descria o fiinta supranaturala buna sau rea, capabila sa influenteze caracterul unei persoane. Filozoful Socrate, de pilda, vorbea despre un demon care l-ar fi ajutat sa caute adevarul si sa il spuna. Pentru greci, raul ar fi ajuns pe Pamant odata cu deschiderea cutiei Pandorei. Mitul a aparut pentru prima data in secolele VIII-VII I.Hr., in poemul epic „Teogonia” (sau „Nasterea zeilor”) al lui Hesiod. Potrivit legendei, Zeus s-ar fi infuriat dupa ce Prometeu le-ar fi oferit oamenilor focul si ar fi decis sa le trimita necazuri, ca sa neutralizeze cadoul. El i-ar fi ordonat lui Hefaistos sa faca, din tarana si apa, o femeie frumoasa precum zeitele. Creaturile mitologice si-ar fi adus, pe rand, contributia. Atena, zeita intelepciunii, ar fi impodobit-o si ar fi invatat-o sa teasa, iar Afrodita, zeita frumusetii, i-ar fi oferit gratie si pasiune.
In schimb, Hermes, zeul calatorilor dar si al hotilor, i-ar fi asezat in suflet cuvinte malitioase si minciuni. Zeus a botezat-o pe femeie Pandora, datorita acestor daruri („dora”), apoi s-a servit de ea si de Epimeteu, unul dintre titani, ca sa se razbune. Planul prin care stapanul zeilor dorea sa le trimita necazuri oamenilor a dat roade imediat. Fermecat de frumusetea femeii, Epimeteu a luat-o de nevasta, ignorand avertismentele fratelui sau mai mare, Prometeu. Drept dar de nunta, Zeus le-a oferit celor doi cutia. Spiritele raului, captive inauntru, ar fi evadat in momentul in care Pandora ar fi deschis-o si ar fi umplut lumea de boli, necazuri si durere. Numai „speranta” a ramas inauntru, pentru ca tanara a inchis capacul in ultimul moment.
Si romanii aveau zeitatile lor „negre” dar, spre deosebire de cele ale grecilor, cu personalitati puternice si figuri umane, primele fiinte supranaturale ale latinilor nu aveau o forma fizica. Stapanul infernului si judecatorul mortilor era, pentru stramosii nostri, Pluto. Spre deosebire de corespondentul sau grec, Hades, zeul roman era privit intr-o lumina ceva mai buna. Anticii foloseau expresia „cel bogat” de multe ori cand vorbeau despre el, temandu-se sa-i pomeneasca numele, din cauza ca se credea a fi nemilos. Pentru a se proteja de influentele raului, latinii isi exprimau gratitudinea prin altare simple, unde asezau mancare, vin si tamaie. Lui Pluto, spre exemplu, i se ofereau oi negre ca ofranda.
Pentru crestini, raul are ca punct de plecare razboiul din ceruri. Cel mai stralucitor dintre ingeri, Lucifer (nume latinesc care se traduce prin „aducatorul de lumina” sau „luceafarul”), s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu si a fost aruncat din Rai spre Pamant cu „multa manie”, dupa cum spune Biblia. Numit si „Satan” sau „conducatorul demonilor”, Lucifer e cel care a glasuit prin intermediul sarpelui care a convins-o pe Eva sa nesocoteasca porunca lui Dumnezeu de a nu manca din fructul oprit.
Chip de animal (porc, scorpion, crocodil, caine, pisica, sobolan sau dragon) luau si unii demoni inchipuiti de locuitorii Indiei, Egiptului sau Mesopotamiei. In credinta celor care au ridicat piramidele, Apophis, zeu antic al raului, aparea sub forma unui sarpe urias sau unui crocodil. Creatura malefica, cunoscuta si sub numele de Apep sau „Distrugatorul”, a comandat o armata de demoni care au imbolnavit omenirea. Se spune ca doar punandu-si credinta in zeii luminii, anticii egipteni ar fi reusit sa invinga creaturile raului.
Tot lumina era cea care ii linistea si pe chinezii de demult, care credeau ca aceasta i-ar speria pe demoni. Influentati si de Taoism, oamenii faceau focuri in aer liber si foloseau torte. Credintele chineze sunt asemanatoare cu cele japoneze. Printre demonii fiorosi ai celei care azi se numeste „tara soarelui rasare” se afla oni, spirite rele puternice, si tengu, spirite care pot poseda omul si pot fi inlaturate doar prin ritualuri de exorcizare.
Vrajitoarele si vampirii
O perioada istorica intunecata a fost si Evul Mediu. Idolatrizarea demonilor si vrajitoria erau practici destul de raspandite in Europa. Biserica a pornit o lupta deschisa impotriva celor suspectati ca ar practica ritualuri diabolice, precum magia neagra, iar multi dintre sustinatorii diavolului – sectanti, eretici, vrajitoare – au fost persecutati.
Pedeapsa vrajitoarelor era spanzurarea sau, cel mai des, arderea pe rug. Calugarul John Trithemius impartea vrajitoarele in patru grupuri: cele care faceau rau sau ucideau prin otrava si alte mijloace naturale, cele care foloseau arta formulelor magice, cele care stateau de vorba cu diavolul si cele care semnasera un pact cu acesta. Calugarul sustinea ca cea mai buna modalitate de a scapa de pericol era arderea de vii a vrajitoarelor. In unele cazuri, erau folosite metode care sa scurteze suferinta victimei, printre care si atasarea unui recipient cu praf de pusca. Incalzindu-se de la foc, acesta exploda si ucidea presupusa vrajitoare intr-o clipa.
Nu de putine ori insa, argumentele aduse pentru a sustine faptul ca o persoana ar intruchipa raul erau false sau subiective. Unii, este si cazul Cavalerilor Templieri, se spune ar fi fost acuzati pentru simplul motiv ca cei care detineau puterea isi doreau bogatiile lor. Ultimele procese de vrajitorie din Europa au avut loc in Romania, la Tirgu Mures, la sfarsitul secolului XVIII. Totusi, un secol si jumatate mai tarziu, practicarea magiei negre a revenit in actualitate, pe fondul cresterii interesului pentru supranatural.
Foarte populare, in secolul XVIII, erau si povestile cu vampiri, preluate de Europa Occidentala din tarile estice. Isteria era atat de puternica, incat in mod frecvent mortii erau scosi din morminte pentru cautarea eventualelor dovezi privind existenta acestor creaturi. In astfel de actiuni au ajuns sa fie implicati pana si membri ai guvernelor tarilor europene.
Unul dintre cele mai mediatizate cazuri a avut loc nu departe de Romania, in Serbia. Se spune ca Peter Plogojowitz, de 62 de ani, s-ar fi intors din morti si i-ar fi cerut fiului sau mancare. Acesta ar fi refuzat si ar fi fost gasit decedat in urmatoarea zi. Batranul nu s-ar fi multumit insa cu uciderea copilului sau si ar fi atacat si cativa vecini. La ancheta au luat parte si oficiali sarbi, care au publicat apoi carti pe aceasta tema. Potrivit rapoartelor, la deshumarea cadavrului lui Peter Plogojowitz, s-a descoperit ca trupul acestuia nu era descompus, parul, barba si unghiile ii crescusera, iar in gura sa era sange. Pana si Voltaire credea ca exista persoane care sug sangele celor vii si apoi se intorc in cimitire.
Controversa pe tema existentei sau inexistentei vampirilor s-a stins abia dupa ce imparateasa austriaca Maria Tereza si-a trimis propriul medic, Gerhard van Swieten, sa faca investigatii in acest domeniu. Doctorul ar fi concluzionat ca vampirii nu exista, iar Maria Tereza ar fi interzis atunci deschiderea mormintelor.
Alungarea demonilor
Conceptul de spirit malefic nu a disparut odata cu trecerea timpului. Preotii crestini oficiaza in continuare ritualuri de exorcizare, adica de scoatere a demonilor din oameni. Vaticanul insusi anunta, in mai 2008, ca va pregati 3.000 de exorcisti la Universitatea Pontificală Regina Apostolorum. In Biserica Catolica, ritualurile nu s-au schimbat din 1614. Totusi, in 1999, a fost introdus un amendament potrivit caruia preotul trebuie sa se sfatuiasca cu un psiholog sau cu un psihiatru inainte sa oficieze slujba.
Exorcistul oficial al Vaticanului, prelatul catolic Gabriel Amorth, in varsta de 80 de ani, se lauda cu peste 70.000 de astfel de slujbe. Preotul sustine chiar ca unii oamenii posedati scuipa ace de gamalie sau lame de ras dupa inceperea ritualului. Se spune ca insusi Papa Ioan Paul al II-lea ar fi oficiat exorcizari in 1982, in 2000 si in 2001. Ritualul catolic nu difera prea mult de cel ortodox: prin rugaciuni si cu ajutorul crucii diavolului i se cere sa iasa din corpul celui posedat.
In Romania ultimilor ani, cel mai cunoscut caz de exorcizare este cel de la Tanacu, unde o tanara a murit in chinuri dupa o astfel de ceremonie, in care regulile au fost incalcate. Pe plan mondial, poate cel mai celebru este cel al baiatului identificat prin pseudonimul „Roland Doe”, a carui exorcizare s-a petrecut in 1949. Povestea a ajuns la urechile, pe atunci studentului, William Peter Blatty, care a scris o carte pe acest subiect. Povestea a fost ecranizata. Filmul „Exorcistul”, cu Ellen Burstyn si Max von Sydow este considerat a fi unul dintre cele mai inspaimantatoare facute vreodata. Alte doua productii, „Un caz de exorcizare” („The Exorcism Of Emily Rose”) si „Requiem” se bazeaza pe experienta traita de o nemtoaica, Anneliese Michel, care se spune ca ar fi fost posedata de cel putin sase demoni.
Explicatii stiintifice
Desi credinta in spirite malefice a ridicat semne de intrebare in randul oamenilor cu o cultura mai bogata, reinterpretarea acestor idei prin prisma psihologiei conduce la rezultate interesante.
In 1994, un englez certat cu legea isi explica faptele pornind de la ideea ca ar fi posedat. Preotii specializati in ritualuri de exorcizare nu au reusit insa sa il ajute. Sprijinul a venit din partea psihiatrilor, care au pus imediat diagnosticul: tulburare de identitate disociata, cunoscut si sub numele de tulburare de personalitate multipla. Dupa tratament, pacientul a scapat de „demon”. Mai multe studii arata ca aproape o treime dintre persoanele afectate de aceasta boala sustin ca sunt posedate. „Creaturile malefice” apar insa si pe fondul altor afectiunilor mintale: isteria, mania, psihoza, sindromul Tourette, epilepsia sau schizofrenia.
Totusi, psihologii sustin ca exorcizarea ar putea da rezultate, dar asta datorita efectului placebo. Dupa parerea unor specialisti, unii sustin ca sunt posedati pentru simplul fapt ca doresc sa primeasca atentie.
Exorcismul
Posedarile demonice sunt descrise ca fiind controlul asupra unei fiinte de catre Diavol sau de catre acolitii sai, fiinta folosita ulterior in scopuri distructive pentru sine si pentru ceilalti. Printre manifestarile acestei “stari” se numara stergerea memoriei sau a personalitatii, iesirile violente si convulsiile. Diferita de posedarea voluntara, in care persoana se lasa dominata de entitati pentru a facilita comunicarea cu spiritele din alte lumi, in posedarea demonica subiectul nu are nici un control asupra duhurilor care-l stapanesc. Neluandu-se nici o masura pentru indepartarea ei, entitatea nu va inceta din a chinui persoana posedata, pana cand aceasta din urma trece in nefiinta.
Din vremuri stravechi
In numeroase culturi si religii sunt mentionate manifestari demonice asupra fiintelor umane, indiferent de rangul social al acestora. Cele mai vechi referinte cu privire la posedare provin de la sumerieni, care credeau ca toate bolile trupului si ale mintii sunt cauzate de niste „gid-dim”. Gid-dim erau spiritele mortilor care salasuiau in Infern, reprezentand, dupa credinta sumeriana, doar o jumatate a unei persoane decedate, cealalta fiind „adda” (corpul). „Adda” era deseori ingropat sub podeaua casei familiei, timp in care spiritul se despartea de corp si cobora in lumea de dincolo.
Puterea unui astfel de gid-dim statea in realizarile din timpul vietii si in numarul de fii pe care raposatul ii avea. Spiritele se puteau intoarce in lumea celor vii pentru a-i bantui si pedepsi pe nesabuitii care lasau persoanele decedate neingropate sau daca nu li se cinstea memoria.
Romanii credeau ca nu doar fiintele umane puteau fi posedate, ci si animalele, plantele, chiar si obiectele neinsufletite. In secolul V, Papa Gregoriu I scria despre o calugarita posedata de un demon care intrase in corpul sau prin intermediul unei frunze de salata pe care aceasta o mancase.
Conceptul de „influenta demonica” in crestinism se aseamana cu cel evreiesc. In Noul Testament sunt descrise episoade in care Iisus intalneste persoane demonizate, pe care le vindeca prin alungarea entitatilor malefice din corpurile posedatilor.
Diagnosticul religios
Mai tarziu, in Evul Mediu, teologii considerau posedarea ca fiind o erezie si oricine avea manifestari ciudate era suspectat de a fi influentat de spirite malefice. Diavolul sau servitorii sai erau denumiti „energumenus”, in timp ce posedatilor li se spunea „energumen”. Se intocmise chiar si o lista a simptomelor prin care se putea recunoaste o persoana posedata de spirite malefice, printre care:
* abilitatea de a blasfema in alte limbi decat acelea cunoscute de persoana in cauza;
* abilitatea de a citi gandurile altora si de a dezvalui intamplari ce urmau sa aiba loc;
* forta fizica supraomeneasca;
* abilitatea de a voma orice obiect / mancare inghitit de posedat;
* teama / repulsia fata de obiectele sfinte;
* inabilitatea persoanei de a pronunta numele lui Cristos.
In practica, era de ajuns ca o persoana sa manifeste doar unul dintre aceste simptome pentru a fi etichetat drept posedat. Era cunoscut faptul ca persoanele banuite de aceasta „maladie” aveau un aspect respingator, priviri incruntate, buze vinete, corpul le tremura in permanenta, iar atunci cand vorbeau limba le iesea din gura neobisnuit de mult si vorbele contineau insulte si blasfemii la adresa divinitatii. De asemenea, erau capabili sa imite sunetele emise de animale si sa aiba o tonalitate a vocii neobisnuita timbrului lor vocal. Posedarea se manifesta in doua etape distincte: una de calm si una de criza. Stadiul crizei se manifesta prin contorsiuni, izbucniri de furie, cuvinte vulgare si blasfemii. In timpul perioadei de calm, totul este, in mare, uitat, iar comportamentul revine la normal, chiar pana la piosenie.
In aceasta perioada, crestinii au cunoscut o apropiere fara precedent de religie, fiind tematori fata de Diavol. Credinta populara era ca intre Dumnezeu si Satana se poarta un razboi continuu pentru sufletele muritorilor. Credinciosii erau convinsi ca posedarea se putea infaptui pe doua cai. Fie spiritele intrau direct in corpul victimei, fie entitatea era trimisa de o alta persoana cu ajutorul fortelor intunericului.
Oamenii credeau ca Dumnezeu permitea Satanei sa-i testeze cu ispite si greutati, bazandu-se pe pilda lui Iov. De fiecare data cand se intampla o nenorocire (recolte distruse, turme moarte, boli grave) oamenii cautau o vrajitoare pe care sa dea vina. Urmarea era ca aceasta, vinovata sau nu, era arsa pe rug. Multe vaduve lipsite de ajutor au fost deposedate de proprietatile lor si arse, fiind declarate vrajitoare.
Contraofensiva: Exorcizarea
Exorcismul este un ritual religios care are ca scop final expulzarea unei entitati malefice dintr-o fiinta vie. Aceasta practica este probabil universala: in momentul in care oamenii au imbratisat credinta si s-au inchinat unui dumnezeu, au recunoscut prin acest act si existenta raului, reprezentat de diavoli si demoni. Prin urmare, practica exorcismului a aparut in sanul societatilor primitive, ca o metoda de indepartare a posesiei diavolice. Sub aceasta forma este regasita si in samanismul caucazian, ritualurile africane si in practiciile vodoo. Exorcismul va fi institutionalizat in crestinismul catolic, in mod special in Evul mediu, fiind practicat pana in mai putin credulele timpuri moderne, atat la nivel simbolic, cat si la un nivel practic.
Intr-o forma mult mai simpla, exorcizarea este practicata in cadrul ritualului botezului, insa functia sa este mai degraba simbolica. In ceea ce priveste exorcizarea canonica, aceasta nu poate fi efectuata decat de catre un preot exorcist si numai cu permisiunea unui episcop. Lasand la o parte semnificatia sa teologica sau culturala, ca si alte fenomene parapsihologice care ii pot fi asociate, criza posedarii poate fi usor confundata cu una de isterie, spasmofilie sau cu starea de transa. Pentru teologii catolici, diagnosticul diferentiat intre boala mentala si posedarea diabolica a fost pus pentru o lunga perioada de timp pe seama fenomenelor paranormale.
Un caz concret
Cazul tinerei Annelise Michel (21.sep.1952 – 01.jul. 1976) a produs multa valva la vremea respectiva si a inspirat ulterior realizarea filmelor „Exorcizarea lui Emily Rose” (2005) si „Requiem” (2006). Annelise a trait in Germania la jumatatea secolului trecut, fiind nascuta intr-o familie extrem de religioasa. La varsta de 16 ani a fost diagnosticata cu epilepsie la clinica de psihiatrie din Wurzburg, suferind de tulburari mentale severe datorate unui ritual de exorcizare.
Dupa o perioada petrecuta in spitalul de psihiatrie, starea Annelisei nu s-a imbunatatit, ci dimpotriva, au aparut si starile de depresie. Concentrandu-si viata in jurul spiritului bisericesc, a inceput sa creada ca starea ei era datorata posedarii demonice. Tratamentul medical indelungat pe care-l urmase nu daduse nici un rezultat, starea inrautatindu-se cu fiecare zi, ba mai mult, devenise intoleranta la obiectele sfinte. Vazand ca medicina conventionala nu daduse deloc rezultate, Annelise a devenit tot mai ferma in convingerile sale ca maladia de care suferea era de natura spirituala, dar totusi a inceput tratamentul cu medicamente psihotropice. In acest timp, parintii au apelat la mai multi preoti locali in vederea efectuarii unui ritual de exorcizare. Dupa multe refuzuri, ritualul a fost acceptat de catre episcopul Josef Stangl in septembrie 1975.
Episcopul i-a desemnat pe preotii Arnold Renz si Ernst Alt sa infaptuiasca exorcizarea. Procedeul a durat 11 luni si s-a tinut in secret in camera Annelisei, iar de-a lungul sau tratamentul medicamentos a fost intrerupt. Vocile din interiorul posedatei sustineau ca demonii care o chinuiau erau Iuda Iscariotul, Cain, Nero, Adolf Hitler, Valentin Fleischmann (un calugar din sec XVI cazut in dizgratie) si Lucifer insusi. Pe 1 iulie 1976, Annelise Michel a murit in somn, lucru pe care, de altfel, ea il prezisese cu exactitate. Potrivit autopsiei, decesul a fost cauzat de malnutritia si deshidratarea din timpul celor 11 luni de exorcizare, iar vinovatii (preotii si parintii Annelisei) au fost judecati si condamnati. Astazi, mormantul Annelisei Michel din Klingenberg am Main reprezinta un loc de pelerinaj pentru multi catolici, convinsi ca aceasta a suferit extrem de mult pentru a ajuta sufletele din Purgatoriu.
Demonii contemporani
Credinta in posibilitatea posedarii demonice a inceput sa paleasca in momentul in care si-a facut aparitia medicina moderna. Ceea ce inainte se credea a fi controlul individului de catre un spirit, de obicei malefic, este acum interpretat ca fiind una din numeroasele forme ale tulburarilor mentale, lesne de explicat prin prisma activitatii sistemului nervos. Dar, cu toate ca orice tip de comportament este coordonat de creier, neurologia si neurochimia nu au descoperit toate raspunsurile la asa-zisele cazuri de posedare.
O persoana posedata era descrisa ca suferind de diferite boli sau malformatii, izbucniri violente (fizice si verbale), vulgaritate, cu porniri de auto-mutilare si spasme, abilitatea de a vorbi limbi necunoscute ei in mod normal si repulsia fata de obiectele si simbolurile religioase.
In ciuda acestei descrieri, dezvoltarea medicinei si a psihologiei a dus catre alte diagnostice decat cel al posedarii, explicatia aflandu-se in functionarea anormala a creierului si a sistemului nervos. Exista multe tulburari care se confunda cu prezenta unei entitati malefice printre care schizofrenia (si alte forme de psihoza) , tulburarea disociativa de identitate si sindromul Tourette.
Schizofrenia este caracterizata prin prezenta iluziilor si halucinatiilor, vorbire dezorganizata, comportament catatonic, raspunsuri afective si emotionale aplatizate. Episoadele psihotice pot simula foarte fidel starea de posedare demonica prin intermediul iluziilor si halucinatiilor, sentimente de vina si de grandomanie (persoana se crede Dumnezeu, Satana, sau ca unul din ei ii vorbeste si ii da instructiuni pentru o misiune speciala).
Reprezentativa pentru acest caz este si asa numita „folie a deux”, un sindrom destul de rar, prin care psihoza este transmisa de la un individ la altul, de obicei de la bolnav la persoanele apropiate, care sunt convinse pana la urma de existenta unei entitati malefice si care iau parte la asa-zisa misiune. Dupa caz, aceasta se poate transmite mai multor indivizi, fiind denumita „folie a trois”, „folie a quatre”, „folie a la famille”, „folie a plusieurs”.
Indivizii care sufera de schizofrenie exprimata prin comportament catatonic, au tendinta de a-si pozitiona corpurile in pozitii si posturi bizare pentru perioade de timp indelungate, avand expresii faciale si manierisme exagerate, precum si imitarea starii de transa.
O alta tulburare care a fost gresit diagnosticata ca posedare demonica este tulburarea disociativa de identitate, cunoscuta sub numele de personalitate multipla. Principiul acestei tulburari este prezenta a doua sau a mai multor identitati, fiecare cu modul propriu de a percepe sinele si mediul inconjurator si imposibilitatea de a-si aminti lucruri esentiale despre sinele propriu, in mod normal imposibil de uitat. Un demon aflat intr-o persoana isi are propriul scop, atitudine, manierisme, stil de a vorbi si chiar voce. Persoanei posedate ii e imposibil sa-si aminteasca perioada de timp in care demonul s-a manifestat prin intermediul ei, faptele si rezultatele actiunilor sale. Acest tip de comportament se regaseste in totalitate in principiul tulburarii disociative de identitate.
Sindromul Tourette a fost de-a lungul timpului cel mai adesea interpretat ca un semn al posedarii, din cauza manifestarilor sale: ticurile motorii si vocale (tuse, racnete, maraieli,fornait, repetarea obsesiva a cuvintelor sau a frazelor, incretirea nasului, ridicarea umerilor, salturi, rotiri, atingerea unor persoane sau obiecte), coprolalia si strigatele vulgare se credeau a fi o parte din manifestarile malefice si chiar un indiciu pentru acestea. Sindromul poarta numele neurologului francez care l-a descris pentru prima data in 1855, Gilles de la Tourette. Tulburarea obsesiv-compulsiva si hiperactivitatea cu deficit de atentie sunt foarte frecvente la pacientii cu sindromul Tourette si pot provoca tulburari mai grave decat boala in sine.
Din vremuri stravechi
In numeroase culturi si religii sunt mentionate manifestari demonice asupra fiintelor umane, indiferent de rangul social al acestora. Cele mai vechi referinte cu privire la posedare provin de la sumerieni, care credeau ca toate bolile trupului si ale mintii sunt cauzate de niste „gid-dim”. Gid-dim erau spiritele mortilor care salasuiau in Infern, reprezentand, dupa credinta sumeriana, doar o jumatate a unei persoane decedate, cealalta fiind „adda” (corpul). „Adda” era deseori ingropat sub podeaua casei familiei, timp in care spiritul se despartea de corp si cobora in lumea de dincolo.
Puterea unui astfel de gid-dim statea in realizarile din timpul vietii si in numarul de fii pe care raposatul ii avea. Spiritele se puteau intoarce in lumea celor vii pentru a-i bantui si pedepsi pe nesabuitii care lasau persoanele decedate neingropate sau daca nu li se cinstea memoria.
Romanii credeau ca nu doar fiintele umane puteau fi posedate, ci si animalele, plantele, chiar si obiectele neinsufletite. In secolul V, Papa Gregoriu I scria despre o calugarita posedata de un demon care intrase in corpul sau prin intermediul unei frunze de salata pe care aceasta o mancase.
Conceptul de „influenta demonica” in crestinism se aseamana cu cel evreiesc. In Noul Testament sunt descrise episoade in care Iisus intalneste persoane demonizate, pe care le vindeca prin alungarea entitatilor malefice din corpurile posedatilor.
Diagnosticul religios
Mai tarziu, in Evul Mediu, teologii considerau posedarea ca fiind o erezie si oricine avea manifestari ciudate era suspectat de a fi influentat de spirite malefice. Diavolul sau servitorii sai erau denumiti „energumenus”, in timp ce posedatilor li se spunea „energumen”. Se intocmise chiar si o lista a simptomelor prin care se putea recunoaste o persoana posedata de spirite malefice, printre care:
* abilitatea de a blasfema in alte limbi decat acelea cunoscute de persoana in cauza;
* abilitatea de a citi gandurile altora si de a dezvalui intamplari ce urmau sa aiba loc;
* forta fizica supraomeneasca;
* abilitatea de a voma orice obiect / mancare inghitit de posedat;
* teama / repulsia fata de obiectele sfinte;
* inabilitatea persoanei de a pronunta numele lui Cristos.
In practica, era de ajuns ca o persoana sa manifeste doar unul dintre aceste simptome pentru a fi etichetat drept posedat. Era cunoscut faptul ca persoanele banuite de aceasta „maladie” aveau un aspect respingator, priviri incruntate, buze vinete, corpul le tremura in permanenta, iar atunci cand vorbeau limba le iesea din gura neobisnuit de mult si vorbele contineau insulte si blasfemii la adresa divinitatii. De asemenea, erau capabili sa imite sunetele emise de animale si sa aiba o tonalitate a vocii neobisnuita timbrului lor vocal. Posedarea se manifesta in doua etape distincte: una de calm si una de criza. Stadiul crizei se manifesta prin contorsiuni, izbucniri de furie, cuvinte vulgare si blasfemii. In timpul perioadei de calm, totul este, in mare, uitat, iar comportamentul revine la normal, chiar pana la piosenie.
In aceasta perioada, crestinii au cunoscut o apropiere fara precedent de religie, fiind tematori fata de Diavol. Credinta populara era ca intre Dumnezeu si Satana se poarta un razboi continuu pentru sufletele muritorilor. Credinciosii erau convinsi ca posedarea se putea infaptui pe doua cai. Fie spiritele intrau direct in corpul victimei, fie entitatea era trimisa de o alta persoana cu ajutorul fortelor intunericului.
Oamenii credeau ca Dumnezeu permitea Satanei sa-i testeze cu ispite si greutati, bazandu-se pe pilda lui Iov. De fiecare data cand se intampla o nenorocire (recolte distruse, turme moarte, boli grave) oamenii cautau o vrajitoare pe care sa dea vina. Urmarea era ca aceasta, vinovata sau nu, era arsa pe rug. Multe vaduve lipsite de ajutor au fost deposedate de proprietatile lor si arse, fiind declarate vrajitoare.
Contraofensiva: Exorcizarea
Exorcismul este un ritual religios care are ca scop final expulzarea unei entitati malefice dintr-o fiinta vie. Aceasta practica este probabil universala: in momentul in care oamenii au imbratisat credinta si s-au inchinat unui dumnezeu, au recunoscut prin acest act si existenta raului, reprezentat de diavoli si demoni. Prin urmare, practica exorcismului a aparut in sanul societatilor primitive, ca o metoda de indepartare a posesiei diavolice. Sub aceasta forma este regasita si in samanismul caucazian, ritualurile africane si in practiciile vodoo. Exorcismul va fi institutionalizat in crestinismul catolic, in mod special in Evul mediu, fiind practicat pana in mai putin credulele timpuri moderne, atat la nivel simbolic, cat si la un nivel practic.
Intr-o forma mult mai simpla, exorcizarea este practicata in cadrul ritualului botezului, insa functia sa este mai degraba simbolica. In ceea ce priveste exorcizarea canonica, aceasta nu poate fi efectuata decat de catre un preot exorcist si numai cu permisiunea unui episcop. Lasand la o parte semnificatia sa teologica sau culturala, ca si alte fenomene parapsihologice care ii pot fi asociate, criza posedarii poate fi usor confundata cu una de isterie, spasmofilie sau cu starea de transa. Pentru teologii catolici, diagnosticul diferentiat intre boala mentala si posedarea diabolica a fost pus pentru o lunga perioada de timp pe seama fenomenelor paranormale.
Un caz concret
Cazul tinerei Annelise Michel (21.sep.1952 – 01.jul. 1976) a produs multa valva la vremea respectiva si a inspirat ulterior realizarea filmelor „Exorcizarea lui Emily Rose” (2005) si „Requiem” (2006). Annelise a trait in Germania la jumatatea secolului trecut, fiind nascuta intr-o familie extrem de religioasa. La varsta de 16 ani a fost diagnosticata cu epilepsie la clinica de psihiatrie din Wurzburg, suferind de tulburari mentale severe datorate unui ritual de exorcizare.
Dupa o perioada petrecuta in spitalul de psihiatrie, starea Annelisei nu s-a imbunatatit, ci dimpotriva, au aparut si starile de depresie. Concentrandu-si viata in jurul spiritului bisericesc, a inceput sa creada ca starea ei era datorata posedarii demonice. Tratamentul medical indelungat pe care-l urmase nu daduse nici un rezultat, starea inrautatindu-se cu fiecare zi, ba mai mult, devenise intoleranta la obiectele sfinte. Vazand ca medicina conventionala nu daduse deloc rezultate, Annelise a devenit tot mai ferma in convingerile sale ca maladia de care suferea era de natura spirituala, dar totusi a inceput tratamentul cu medicamente psihotropice. In acest timp, parintii au apelat la mai multi preoti locali in vederea efectuarii unui ritual de exorcizare. Dupa multe refuzuri, ritualul a fost acceptat de catre episcopul Josef Stangl in septembrie 1975.
Episcopul i-a desemnat pe preotii Arnold Renz si Ernst Alt sa infaptuiasca exorcizarea. Procedeul a durat 11 luni si s-a tinut in secret in camera Annelisei, iar de-a lungul sau tratamentul medicamentos a fost intrerupt. Vocile din interiorul posedatei sustineau ca demonii care o chinuiau erau Iuda Iscariotul, Cain, Nero, Adolf Hitler, Valentin Fleischmann (un calugar din sec XVI cazut in dizgratie) si Lucifer insusi. Pe 1 iulie 1976, Annelise Michel a murit in somn, lucru pe care, de altfel, ea il prezisese cu exactitate. Potrivit autopsiei, decesul a fost cauzat de malnutritia si deshidratarea din timpul celor 11 luni de exorcizare, iar vinovatii (preotii si parintii Annelisei) au fost judecati si condamnati. Astazi, mormantul Annelisei Michel din Klingenberg am Main reprezinta un loc de pelerinaj pentru multi catolici, convinsi ca aceasta a suferit extrem de mult pentru a ajuta sufletele din Purgatoriu.
Demonii contemporani
Credinta in posibilitatea posedarii demonice a inceput sa paleasca in momentul in care si-a facut aparitia medicina moderna. Ceea ce inainte se credea a fi controlul individului de catre un spirit, de obicei malefic, este acum interpretat ca fiind una din numeroasele forme ale tulburarilor mentale, lesne de explicat prin prisma activitatii sistemului nervos. Dar, cu toate ca orice tip de comportament este coordonat de creier, neurologia si neurochimia nu au descoperit toate raspunsurile la asa-zisele cazuri de posedare.
O persoana posedata era descrisa ca suferind de diferite boli sau malformatii, izbucniri violente (fizice si verbale), vulgaritate, cu porniri de auto-mutilare si spasme, abilitatea de a vorbi limbi necunoscute ei in mod normal si repulsia fata de obiectele si simbolurile religioase.
In ciuda acestei descrieri, dezvoltarea medicinei si a psihologiei a dus catre alte diagnostice decat cel al posedarii, explicatia aflandu-se in functionarea anormala a creierului si a sistemului nervos. Exista multe tulburari care se confunda cu prezenta unei entitati malefice printre care schizofrenia (si alte forme de psihoza) , tulburarea disociativa de identitate si sindromul Tourette.
Schizofrenia este caracterizata prin prezenta iluziilor si halucinatiilor, vorbire dezorganizata, comportament catatonic, raspunsuri afective si emotionale aplatizate. Episoadele psihotice pot simula foarte fidel starea de posedare demonica prin intermediul iluziilor si halucinatiilor, sentimente de vina si de grandomanie (persoana se crede Dumnezeu, Satana, sau ca unul din ei ii vorbeste si ii da instructiuni pentru o misiune speciala).
Reprezentativa pentru acest caz este si asa numita „folie a deux”, un sindrom destul de rar, prin care psihoza este transmisa de la un individ la altul, de obicei de la bolnav la persoanele apropiate, care sunt convinse pana la urma de existenta unei entitati malefice si care iau parte la asa-zisa misiune. Dupa caz, aceasta se poate transmite mai multor indivizi, fiind denumita „folie a trois”, „folie a quatre”, „folie a la famille”, „folie a plusieurs”.
Indivizii care sufera de schizofrenie exprimata prin comportament catatonic, au tendinta de a-si pozitiona corpurile in pozitii si posturi bizare pentru perioade de timp indelungate, avand expresii faciale si manierisme exagerate, precum si imitarea starii de transa.
O alta tulburare care a fost gresit diagnosticata ca posedare demonica este tulburarea disociativa de identitate, cunoscuta sub numele de personalitate multipla. Principiul acestei tulburari este prezenta a doua sau a mai multor identitati, fiecare cu modul propriu de a percepe sinele si mediul inconjurator si imposibilitatea de a-si aminti lucruri esentiale despre sinele propriu, in mod normal imposibil de uitat. Un demon aflat intr-o persoana isi are propriul scop, atitudine, manierisme, stil de a vorbi si chiar voce. Persoanei posedate ii e imposibil sa-si aminteasca perioada de timp in care demonul s-a manifestat prin intermediul ei, faptele si rezultatele actiunilor sale. Acest tip de comportament se regaseste in totalitate in principiul tulburarii disociative de identitate.
Sindromul Tourette a fost de-a lungul timpului cel mai adesea interpretat ca un semn al posedarii, din cauza manifestarilor sale: ticurile motorii si vocale (tuse, racnete, maraieli,fornait, repetarea obsesiva a cuvintelor sau a frazelor, incretirea nasului, ridicarea umerilor, salturi, rotiri, atingerea unor persoane sau obiecte), coprolalia si strigatele vulgare se credeau a fi o parte din manifestarile malefice si chiar un indiciu pentru acestea. Sindromul poarta numele neurologului francez care l-a descris pentru prima data in 1855, Gilles de la Tourette. Tulburarea obsesiv-compulsiva si hiperactivitatea cu deficit de atentie sunt foarte frecvente la pacientii cu sindromul Tourette si pot provoca tulburari mai grave decat boala in sine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)