Combustia spontana : = distrugerea brusca, aproape completa, a unui corp prin ardere, ramane unu dintre cele mai putin deslusite fenomene care au loc in lume. Pentru a explica fenomenul au fost emise mai multe teorii.
In dimineata friguroasa a zilei de 5 ian James Hamilton, profesor de matematica la universitatea din Nashville, a simtit brusc « o durere constanta, asemanatoare unu junghi provocat de o intepatura, insotita de o senzatie de caldura » in piciorul stang. Privind in jos, a zarit o flacara luminoasa albastra, « avand un diametru aproximativ egal cu cel al unei monede, si cumva turtita in partea superioara » , care palpaia la cativa centrimetri deasupra piciorului. A lovit-o de cateva ori, fara nici un efect, apoi si-a impreunat mainele si a acoperit-o penrtu a o lipsi de oxigen. In cele din urma aceasta s-a stins si profesorul Hamilton si-a dat seama ca trecuse prin (si supravietuise) unui fenomen straniu si rar care pusese in incurcatura si ingrozise oamenii de mai multe secole.
Dr . Krogman a declarat ca studiase cadavre in crematoriu, care au ars peste 8 ore la o temperatura permanenta de 750 grade C, fara ca oasele sa se fi prefacut in cenusa. Era nevoie de o temperatura de 1125 grade C pentru ca oasele sa se dezintegreze. Care ar putea fi cauza unui foc atat de putermic ? Corpul medical este pe buna dreptare sceptic asupra acestui fenomen. In perioada Victoriana se credea ca un consum exagerat de alcool ar duce la producerea in tesuturi a unei substante inflamabile. Chimistul Justus von Liebig (1803-73), care a cercetat fenomenul dar a refuzat sa creada in el “ pe motiv ca nu l-ar fi vazut niciodata “ a studiat cazul unei femei alcoolice de 80 ani, care a fost redusa la cenusa in timp ce statea pe scaun si bea coniac “scaunu care nu pacatuise nu a ars “ . A ajuns astfel la concluzia ca tesuturile saturate cu alcool vor arde doar pana la consumarea alcoolului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu