În mitologia românească, strigoii (la fel la plural ca și la singular) sunt sufletele rele ale morților, despre care se crede că ar ieși noaptea din mormânt și s-ar transforma într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pentru a pricinui rele celor vii.
Nasterea strigoiului:
Strigoiul se naște ca orice copil, dar are, în schimb, un semn distinct: o chitie, perdea pe cap , o cămașă pe corp sau o căciuliță pe piele. Un astfel de copil este născut de o femeie care, fiind însărcinată, bea apă necurată, amestecată cu bale diavolești sau când o astfel de femeie iese noaptea afară cu capul gol. Atunci, Satana vine și-i pune pe cap o chitie roșie, precum a sa. Pentru a preîntâmpina transformarea copilului în strigoi, chitia trebuie indepărtată de pe capul copilului cât mai repede, căci altfel se zice că copilul o trage și o înghite, transformându-se.
Identificarea strigoiului
Se zice că strigoiul este chel in creștetul capului. El nu mănâncă usturoi și ceapă, se ferește de tămâie, iar înspre sărbătoarea de Sfântul Andrei doarme afară. Șira spinării îi este prelungită în formă de coadă, acoperită cu păr.
Strigoii și fenomenele meteorologice
Dacă într-un sat este secetă, înseamnă că acolo este o strigoaică (împiedică ploile); dacă ploua cu piatră(grindină), Dumnezeu le pedepsește pe strigoaicele care nu lasă "să ploua ploaie curată", iar dacă plouă cu soare, se crede că una din strigoaice se mărită.
Exista si cazuri documentate.In Romania,2 cazuri au creat istere:Steregoiul de Medgedia si Nea Petrica,din Dolj.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu